Dovleacul este o planta anuala erbacee, apartinand familiei curcubitaceelor. Denumirea sa stiintifica este curcubita pepo, iar cea populara bostan.

Dovleacul are o tulpina lunga de cinci-sase metri, sub forma de vrej. Frunzele sunt mari, usor reniforme, paroase, cu un diametru de circa 15 centimetri la matruitate.

Intreaga planta este dotata cu peri ceva mai tari, un fel de tepi care chiar pot produce mici iritatii persoanelor sensibile. Florile sunt, aproape intotdeauna, galbene si incarcate cu polen.

Fructul, numit bostan, este de dimensiuni mari, uneori putand trece de 30 de centimetri lungime, avand forma sferica sau ovala.

Dovleacul este folosit in hrana animalelor, oamenii consumand de cele mai multe ori de la el doar semintele. Aflate in interiorul dovleacului, acestea au nu numai o mare valoare nutritiva, dar si virtuti medicinale.

Pentru nevoi medicinale, semintele de dovleac se consuma ca atare sau se folosesc zdrobite pentru a prepara un decoct. Tot pentru terapii medicinale se foloseste si pulpa dovleacului turcesc (Curcubita maxima) care se poate gati pur si simplu sau din care se poate obtine un suc.

In general, pentru decocturi se folosesc semintele de dovleac turcesc cultivat special pentru a fi folosit in hrana oamenilor, la prepararea de produse de patiserie sau alte mancaruri delicioase. Dovleacul turcesc se recunoaste usor, avand coaja gri, spre deosebire de dovleacul comun care are coaja galbena atunci cand este copt.

Substante active importante

• Pulpa de dovleac contine saruri minerale, vitamina A, enzime, hidrati de carbon.

• Semintele sunt bogate in uleiuri (aproximativ 33%), lecitina, enzime, protide, fitosterine

Intrebuintari in medicina naturista

Pulpa de dovleac, mai ales cea a dovleacului turcesc (intrat de o buna perioada de timp in alimentatia oamenilor) are certe proprietati diuretice, laxative si chiar sedative.

Semintele au calitati vermifuge, laxative, diuretice, sedative, antiinfectioase. Cea mai importanta afectiune in care se aplica terapii medicinale cu seminte de dovleac este adenomul de prostata.

Bolile in care dovleacul se dovedeste benefic sunt insuficienta renala, enterita, diabetul, infectiile urinare, insomniile si chiar unele afectiuni cardiace, parazitozele intestinale sau retentiile hidrice.

Un colectiv condus de dr. Pavel Chirila, un mare specialist naturist roman, relateaza despre necesitatea unor adevarate “zile de dovleac”, despre cure de dovleac. Astfel, pulpa de dovleac turcesc (intre un kilogram jumatate si doua) se fierbe cu lapte, se amesteca si se face un terci gros care se poate indulci si aromatiza, insa fara a se adauga sare. Acest terci este extrem de util pentru persoanele care sufera de retentii de apa.

Dupa cum am mentionat si mai devreme, dovleacul are rolul de a usura, alina si ameliora o serie de suferinte dintre care cea mai importanta si in care semintele de dovleac si-au dovedit realmente eficienta este adenomul de prostata (prostatita cronica).

Proprietati asemanatoare are si dovlecelul, fructul acestuia avand o forma alungita. Dovlecelul se consuma atunci cand inca nu a ajuns la maturitate si, deci, coaja lui este inca verde si frageda.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri