ghid pentru o viaţă împlinită

Andrei Cioinigel, povestea emotionanta a unui tanar care iubeste viata

Povestea lui Andrei Cioinigel, un tanar de 29 de ani, nu este nici pe departe una obisnuita. In urma cu un an jumatate avea o viata normala: o slujba placuta, prieteni si familia alaturi si o iubita frumoasa si intelegatoare. Dupa mai multe investigatii, diagnosticul final a fost limfom Non Hodgkin.

Sunt iubiri pe care nu le recunoastem din prima, asa cum exista si incercari a caror cauza nu o putem intelege niciodata. Viata este uneori de neexplicat si asta pentru ca nu suntem noi regizorii ei principali. De ce? Poate pentru ca altfel nu am invata atat de repede lucruri pe care in alt context le-am fi ratat sau poate ca pur si simplu asa trebuie sa fie.

Asa cum exista destine line sau zbuciumate, usoare sau grele, la fel exista si oameni care la un moment dat se opresc, privesc in urma si realizeaza ca datorita unui eveniment, viata lor, si implicit ei, nu vor mai fi niciodata la fel.

Poate ca in categoria asta se incadreaza si Andrei Cioinigel, un tanar de 29 de ani, a carui poveste nu este nici pe departe una obisnuita. De cateva luni ii citesc blogul pe care scrie atat de firesc si deschis. Posteaza zilnic cu aceeasi dezinvoltura chiar daca stirile nu sunt tocmai bune, starnind zambete, lacrimi si comentarii. Spre deosebire de toti ceilalti bloggeri nu si-a facut blog pentru ca ar fi pasionat de partea asta a mediei online, ci pentru a face cunoscuta lupta sau cu cancerul. Sau mai bine zis, pentru a parcurge mai usor drumul sau catre vindecare. Probabil va imaginati deja cam cum arata acest blog, insa daca nu ati trecut pe acolo, credeti-ma, va inselati! Sustin asta pentru ca el a reusit sa-si transforme lupta mai degraba intr-un scenariu al carui regizor este de data asta doar el.

In urma cu un an jumatate avea o viata normala: o slujba placuta, prieteni si familia alaturi si o iubita frumoasa si intelegatoare. Trecerea la un alt capitol s-a petrecut inaintea unui concediu la schi, atunci cand a sesizat ca i se inflamase un ganglion de la gat. Dupa mai multe investigatii, diagnosticul final a fost limfom Non Hodgkin. Dupa trei tratamente cu citostatice la care incepuse sa nu mai raspunda, a primit recomandarea de a incerca un transplant de celule stem la o clinica din vestul Europei. Asa a ajuns in Viena, Austria.

Acela a fost momentul care a coincis cu aparitia blogului sau. Poate pentru ca simtea nevoia sa comunice cu toti cei lasati acasa, poate pentru ca a realizat ca in orice lupta ai nevoie de aliati. Daca la inceput autotransplantul de celule stem era o optiune pentru el, dupa ce proportia celulelor afectate a trecut de 20% si diagnosticul i s-a schimbat in leucemie limfoblastica T, optiunea la care se putea gandi a devenit transplantul de la donator strain, interventie ce se ridica la suma de 218.242 euro.

De atunci, din decembrie, de cand a poposit in Viena, Andrei scrie periodic pe blog. Ofera date despre evolutia starii lui de sanatate (asa am aflat cu totii ca CRP reprezinta indicele de infectie sau ca acel concentrat de trombocite poate schimba rezultatul analizelor peste noapte), despre interventiile la care este supus ( mda, punctia osoasa doare al naibii de tare) sau despre perceptia sa asupra doctorilor de acolo (probabil ca dr. „Harry Pottter” se situeaza in fruntea preferintelor sale).

Faptul ca isi asterne gandurile pe blog si ca atatia oameni il citesc si il sustin a deschis o punte de care nici macar el nu era constient. Oamenii l-au incurajat atunci cand i s-a schimbat diagnosticul sau cand doctorii i-au adus la cunostinta ca nu mai poate pleca in Milano din cauza unei infectii generale de care intre timp a scapat. Cu totii am aflat care sunt filmele cu care isi omoara plictiseala ( Two and a Half Man, Dr. House sau The Madagascar Penguins) si cu totii radem impreuna cu el atunci cand ne mai face cadou cate un post de la care cu greu te poti abtine sa nu razi in hohote. – Sunt un om neindemanatic sau doar ghinionist?, Prefer ghinionist.

Chiar daca aflat in Viena, sa nu credeti ca s-a rezumat la a socializa doar cu prietenii, cunoscutii sau necunoscutii de pe net. Colegii sai de salon: Her Tobler ( de la Toblerone), Wolfang ( de la Mozart) sau Grasutul care a starnit atatea controverse, l-au ajutat si l-au invatat sa vorbeasca ceva mai bine germana.

Asadar, blogul sau e de fapt o intreaga aventura pe care Andrei si-a dorit sa ne-o prezinte si noua. Posturile amuzante se implestesc cu cele mai realiste sau pur si simplu cu gandurile inerente unei astfel de situatii.

“Trebuie sa nu mai judec oamenii dupa prima impresie. E intotdeauna gresita, desi exista vorba aia ca prima impresie conteaza. Nu, n-ar trebui sa conteze, pentru ca e in 90% din cazuri gresita. Cel putin eu asa cred, poate si pentru ca judecam gresit pana acum. Mi s-a dat peste nas cu cat de umani pot fi cei din jurul meu fara sa cer asta. O meritam.”

Nu de putine ori, Andrei a scris despre oamenii care i-au fost alaturi. A povestit despre familia sa, despre fratele si cumnata ta, s-a emotionat la gestul unui grup de prieteni care au organizat la ei la serviciu un eveniment special pentru el si a realizat cat de multi oameni ii sunt alaturi. Da, este constient de starea sa, de timpul care uneori il preseaza, de durerea pe care situatia lui a generat-o in jur, insa stie ca singurul lucru pe care il poate face este sa lupte si sa fie optimist in continuare.

„In ultimele zile am intalnit o multime de oameni dezinteresati. Unii ajuta copii, familii fara posibilitati, altii ajuta oameni cu probleme de sanatate sa obtina bani de la stat pentru a-si rezolva problemele in sisteme medicale din afara. Gandindu-ma la ei, mi-a venit in minte o singura locutiune: oameni buni. Cred ca asta spune tot”.

Da, a devenit mai constient de prezenta „oamenilor buni” si, pentru faptul ca Andrei, care trece printr-o situatie mai dificila decat ne putem noi inchipui, este cel care ne binedispune in fiecare zi, spune multe.

De fapt...nu reuseste asta singur pentru ca, dupa cum marturiseste el insusi, exista cineva care reuseste sa ii ridice moralul in orice situatie: prietena lui, Cristina.

Sunt impreuna de 10 ani, iar iubirea lor face parte din categoria aia pe care nu o recunosti din prima, ba chiar ai putea si paria pe nereusita ei. La inceput Cristina nu prea il suporta din cauza simtului umorului destul de ciudatel si nu aveau prea multe in comun in afara de dragostea pentru animale si cateva melodii de la Metallica sau Staind. Cu toate astea, spune Andrei, Cristina a fost cea care a schimbat toate nepotrivirile, comentariile lui rautacioase sau orgoliul nemasurat intr-o relatie.

E singura persoana care reuseste sa-mi ridice moralul dimineata si din cand in cand realizez cate face pentru mine, de la lucruri mici la lucruri mari: adus telefon, scris pentru mine daca nu sunt in stare sa stau sus in pat, scos la plimbare, alergat dupa asistente, schimbat perfuzii chiar daca nu suporta acele si lesina cand le vede (le schimba doar cu perfuzoare cu tot) E persoana care mi-a schimbat viata si dupa ultimele cateva luni in care a fost destul de mult in jurul meu am realizat ca am facut o alegere buna acum aproape 10 ani.”

In cateva zile, Andrei va reveni in Romania si va afla mai multe despre optiunile de tratament pe care le are si despre suma din cont despre care nu vorbeste prea mult, dar care da, conteaza enorm.

Este cel mai vesel si optimist om pe care mi-a fost dat sa il intalnesc pe net, si nu numai. Sa ii citesc blogul zilnic este de-acum o obisnuita. M-am intristat odata cu el atunci cand am aflat despre infectia generala ce l-a impiedicat sa mearga la un alt consult in Milano, m-am bucurat atunci cand CRP-ul ( indicele de infectie) a scazut, ma rog in fiecare zi ca acel concentrat de trombocite sa isi faca naibii efectul odata si rad cu pofta la glumele pe care nu uita sa le strecoare in fiecare post. Si cu siguranta nu sunt singura care ii este alaturi macar asa, cu sufletul si gandul.

Da, exista si o parte urata a acestei povesti. Cea in care trebuie sa amintim de bani si donatii. Este, insa alegerea fiecaruia si, indiferent de optiunea fiecaruia – de a se implica sau nu - Andrei Cioinigel este un invingator! Este un invingator pentru simplul fapt ca in fiecare zi el ne inveseleste pe noi, este un invingator pentru simplul fapt ca a invatat atat de multe dintr-o incercare din care altii ies asa cum au intrat. Este un invingator pentru ca el, cu ajutorul nostru si al tau, va reusi sa treaca si peste asta!

Daca vrei sa ajuti si tu , o poti face prin:

PayPal – e-mail: cioini@yahoo.com

In conturile deschise pe numele Andrei Cioinigel la BRD Drumul Gazarului:

RO 48 BRDE 441 SV 3807 118 4410 (RON)


RO 32 BRDE 441 SV 3807 150 4410 (EUR)

Prin Telefon: 0900.900.088 – 5 euro/apel (Serviciu oferit gratuit/Nu se percepe TVA) – numarul este valabil in perioada 10.12.2010 – 09.03.2011, in reteaua Romtelecom.

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Andrei Cioinigel, povestea emotionanta a unui tanar care iubeste viata.


AICI ai toate ofertele de Black Friday 2017! Afla-le din timp!

Ba unii retaileri au furat deja startul si au inceput campaniile de promotii. Si ca sa nu obosesti cautand cele mai bune preturi din magazin in... Vezi ofertele

Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.