Povestea lui Andrei Cioinigel, un tanar de 29 de ani, nu este nici pe departe una obisnuita. In urma cu un an jumatate avea o viata normala: o slujba placuta, prieteni si familia alaturi si o iubita frumoasa si intelegatoare. Dupa mai multe investigatii, diagnosticul final a fost limfom Non Hodgkin.

Sunt iubiri pe care nu le recunoastem din prima, asa cum exista si incercari a caror cauza nu o putem intelege niciodata. Viata este uneori de neexplicat si asta pentru ca nu suntem noi regizorii ei principali. De ce? Poate pentru ca altfel nu am invata atat de repede lucruri pe care in alt context le-am fi ratat sau poate ca pur si simplu asa trebuie sa fie.

Asa cum exista destine line sau zbuciumate, usoare sau grele, la fel exista si oameni care la un moment dat se opresc, privesc in urma si realizeaza ca datorita unui eveniment, viata lor, si implicit ei, nu vor mai fi niciodata la fel.

Poate ca in categoria asta se incadreaza si Andrei Cioinigel, un tanar de 29 de ani, a carui poveste nu este nici pe departe una obisnuita. De cateva luni ii citesc blogul pe care scrie atat de firesc si deschis. Posteaza zilnic cu aceeasi dezinvoltura chiar daca stirile nu sunt tocmai bune, starnind zambete, lacrimi si comentarii. Spre deosebire de toti ceilalti bloggeri nu si-a facut blog pentru ca ar fi pasionat de partea asta a mediei online, ci pentru a face cunoscuta lupta sau cu cancerul. Sau mai bine zis, pentru a parcurge mai usor drumul sau catre vindecare. Probabil va imaginati deja cam cum arata acest blog, insa daca nu ati trecut pe acolo, credeti-ma, va inselati! Sustin asta pentru ca el a reusit sa-si transforme lupta mai degraba intr-un scenariu al carui regizor este de data asta doar el.

In urma cu un an jumatate avea o viata normala: o slujba placuta, prieteni si familia alaturi si o iubita frumoasa si intelegatoare. Trecerea la un alt capitol s-a petrecut inaintea unui concediu la schi, atunci cand a sesizat ca i se inflamase un ganglion de la gat. Dupa mai multe investigatii, diagnosticul final a fost limfom Non Hodgkin. Dupa trei tratamente cu citostatice la care incepuse sa nu mai raspunda, a primit recomandarea de a incerca un transplant de celule stem la o clinica din vestul Europei. Asa a ajuns in Viena, Austria.

Acela a fost momentul care a coincis cu aparitia blogului sau. Poate pentru ca simtea nevoia sa comunice cu toti cei lasati acasa, poate pentru ca a realizat ca in orice lupta ai nevoie de aliati. Daca la inceput autotransplantul de celule stem era o optiune pentru el, dupa ce proportia celulelor afectate a trecut de 20% si diagnosticul i s-a schimbat in leucemie limfoblastica T, optiunea la care se putea gandi a devenit transplantul de la donator strain, interventie ce se ridica la suma de 218.242 euro.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri