7 Februarie 2012 publicat în Social 181 share-uri

Jurnalistul Viorel Ilisoi de la Jurnalul National a scris o scrisoare fiicei sale. Gandurile parintelui au emotionat prin indemnul sincer pe care l-a adresat fiicei de a-si indeplini visurile si de a-si fauri o viata asa cum si-o doreste.

Scrisoarea jurnalistului catre fiica sa, ne impresioneaza. Ne impresioneaza fiindca tatal transpune aici, cele mai frumoase sentimente pe care un parinte le poate avea pentru copilul sau. Viorel Ilisoi ii insufla fetei sale credinta ca trebuie sa se increada in fortele sale, ca in mainile sale sta puterea de a schimba lumea in care traieste. Ilisoi ii vorbeste fiicei sale despre anii zbuciumati de dinaintea Revolutiei si cei ce au urmat, cerandu-i sa nu renunte nicio clipa la idealurile sale…

“Nu vreau decat sa-ti cer iertare si sa te rog sa duci tu la capat ce nu am fost eu in stare sa termin. Sa-ti construiesti singura lumea in care vrei sa traiesti, asa cum vrei tu sa fie, in care vor trai si copiii tai”, spune Viorel Ilisoi.

La revolutie aveam exact varsta ta de acum. Aveam la picioare o lume ranita, in refacere, si deasupra un cer innorat. Credeam ca nu trebuie decat sa privesc in sus si cerul se va limpezi de la sine. Dar n-a fost asa. Curand a trebuit sa las capul in jos. Am inceput sa ma plang ca sunt fatalmente un invins. Ca fac parte dintr-o generatie de sacrificiu. (…)

Am crezut ca libertatea asta e un dat, ca nu trebuie sa mai luptam pentru ea o data ce o capataseram. Ne-am inselat. E drept, unii - acela, aceea, celalalt - au vazut lucrurile altfel, dar generatia s-a inselat. (…)
Cu amaraciune admit asta. Era datoria noastra, a tinerilor de dupa revolutie, sa ne facem exact cum voiam, cum ne placea, lumea in care urma sa traim.

Si n-am facut-o. N-am dus treaba pana la capat. Ne-am multumit cu un surogat de democratie. Era oricum mai bun decat ceea ce traiseram in comunism. Credeam ca destelenim locuri noi si ca urmam carari nebatute, cand, de fapt, ne invarteam in cerc. Si iata-ne acum, aproape batrani, blazati si fara vigoare, nu departe de punctul de unde am plecat.

Voi puteti schimba lumea

Jurnalistul ii vorbeste intr-un ton patern si grijuliu fiicei sale, cerandu-i sa constientizeze ca ea si colegii ei de generatie trebuie sa isi faureasca un alt prezent si viitor, fiind mai constienti de rolul pe care il jaoaca in societate:

"Daca vrei sa iesi din conditia de sclav al propriei existente, ca sa-ti traiesti viata din plin, nu te astepta sa vina cineva s-o faca pentru tine. Daca vrei toate acestea, trebuie sa le castigi si sa le aperi, sa tii cu dintii de ele.

Faci parte din prima generatie care nu a cunoscut comunismul. Voi sunteti chemati acum sa hotarati cum va fi ziua de maine. Nu trebuie sa asteptati sa murim noi, decreteii, tot invartindu-ne prin desert, cum s-a tot spus, ci puteti construi in continuare si impreuna cu noi, retreziti la viata de frenezia voastra.

Voi puteti schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. Viata e in alta parte, cum ar spune un autor pe care voi il pretuiti prea putin, nu in plasma laptopului. Puteti face asta! (…)

Dar pana sa va exprimati ca generatie, te rog pe tine intai, tocmai fiindca te iubesc, sa strigi: ajunge, e randul meu acum! Pentru binele tau. Nu lasa sa ti se ia nimic din ce se cuvine. Protesteaza! Revolta-te! Spune ce gandesti! Scrie! Umple internetul cu nemultumirea ta! Fa petitii, reclamatii, mergi pana in panzele albe! Du-te alaturi de prietenii tai, umar la umar, cand aveti un plan comun, o idee comuna. Daca e nevoie, iesi in strada! Eu voi veni sa te sprijin.

Voi fi mereu langa tine, ca un scutier devotat, gata sa iau coate si bastoane in locul tau. Nimeni nu mai crede intr-o schimbare facuta de generatia mea, care a schimbat si-a tot schimbat pana a ajuns totul aproape cum a fost. Mergi tu in fata, langa prietenii tai cu inele in buza, fiindca viitorul vostru e in joc. Fa-ti tu o lume asa cum o vrei tu. Si eu, batranul plin de metehne si capricii, voi fi gata sa traiesc in lumea ta. Pentru ca am incredere in tine”.

Prin cuvintele pe care in mod public le-a adresat fiicei sale, Viorel Ilisoi ne aminteste ca noi toti trebuie sa le lasam mai mult decat valori materiale copiilor nostri, ca idealurile si valorile spirituale pe care un parinte le insufla copiilor sai, sunt cel mai de pret dar.

Cititi Scrisoarea lui Viorel Ilisoi in intregime, in Jurnalul National: Scrisoare catre fiica mea Cititi, ca parinti lasati-va infuzati si dati mai departe gandurile adresate de acest tata, fiicei sale.

Foto front, main si int. art: jugbo


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri