De ce unii dintre cei care ranesc si fac rau nu vor spune niciodata 'am gresit, imi pare rau?

De ce persoanele care comit rautati foarte grave de multe ori nu isi pot cere scuze si nici nu simt ca le pare rau?

Aflam raspunsul la aceasta intrebare intr-o scurta explicatie psihologica oferita de Harrier Lerner intr-un articol publicat pe psychologytoday.com. Harriet Lerner este doctor in psihologie , psihoterapeut si autor a mai multe carti de psihologie precum “The Dance of Anger" si "Why Won't You Apologize: Healing Big Betrayals and Everyday Hurts".

Cum am putea sa ii intelegem pe oamenii care fac rau, nu simt niciun fel de remuscare si nu vor spune niciodata “imi pare rau”, “iarta-ma”?

In urma cu zeci de ani, in San Francisco, l-am supus unui test psihologic pe un pastor care le-a violat pe toate cele 4 fiice ale sale. Nu exprima nicio urma de remuscare sau de vina. Un barbat religios cu “valori familiale puternice”, acesta sustinea ca nu a vrut ca fiicele sale sa fie initiate in sexualitate de straini care ar putea sa le exploteze.

Nu o sa uit niciodata izbucnirea ipocrita de manie pe care tatal a avut-o la adresa mea atunci cand l-am intrebat de ce nu a initiat nicio activitate sexuala cu singurul sau fiu. “Dr. Lerner”, mi-a spus el, ridicandu-se de pe scaun si aproape scuipandu-mi numele. “Acesta ar fi fost un pacat!”

Cu cat este mai profund raul si cu cat mai mare rusinea, cu atat este mai dificil pentru cel care face o fapta rea sa empatizeze cu partea care sufera si sa simta remuscare. In schimb, el isi spune siesi: “nu a fost vina mea” sau “nu am putut sa ma abtin” sau “nu este mare scofala”. Explicatiile auto-protective transfera adesea raspunderea vinei asupra partii care sufera pe masura ce niveluri profunde de autoamagire incep sa intre in joc. Cel in cauza isi spune siesi: “Ea/el a cerut-o”, “am facut-o pentru binele ei/lui” sau “a fost necesar” si chiar “nu s-a intamplat niciodata”.

Niciunul dintre noi nu se va identifica cu pastorul pe care l-am descris. Desi era in multe feluri o persoana obisnuita, s-a angajat intr-un tip de violenta pe care putini parinti si-l pot imagina. Insa toate acestea fiind spuse, trebuie subliniat faptul ca capacitatea umana de autoamagire este extraordinara. Indiferent daca contextul este personal sau politic, toti dintre noi putem crea straturi de autoprotejare cand nu putem infrunta rusinea de a ne fi incalcat propriile valori sau de a le face rau altora.

Este util sa intelegem ca este putin probabil ca, in multe cazuri, persoana care a tradat, a abuzat sau a neglijat sa inteleaga si sa isi ceara scuze. Pentru oamenii care fac un rau grav, autoapararea nu este doar un obstacol pe care il depasesc in momentul in care ii confrunti cu mania si durerea ta. Cand oamenii pierd din vedere valoarea si ceea ce merita, ei traiesc in autoaparare. Vor sta infasurati intr-o patura de negare si autoprotejare pentru a supravietui.

Dupa cum am mai spus, este intotdeauna mai usor sa oferi o scuza sincera pentru lucruri marunte decat pentru greseli grave. Daca astepti scuze de la o persoana care ti-a facut rau, nu iti tine respiratia. Poti merge mai departe in viata ta cu optimism si speranta chiar daca nu le primesti.

Autor: Harriet Lerner

Sursa: www.psychologytoday.com/blog

Foto homepage: frankie's /Shutterstock; Foto int: 271 EAK MOTO /Shutterstock

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului De ce unii dintre cei care ranesc si fac rau nu vor spune niciodata 'am gresit, imi pare rau?.


Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.