Baba Dochia - legenda primaverii

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca vine primavara... sar in sus de bucurie. Nu pot sa-mi stapanesc exuberanta. Ma simt mai tanara ca de obicei, soarele imi zambeste mai dragastos ca niciodata, in sufletul si in jurul meu vad mai multa bucurie si liniste sufletesca, natura se bucura pentru mine... si toate acestea pentru ca se apropie luna martie, inceputul primaverii. Minunat sentiment, nu? Se apropie primavara ta, a mea, a noastra, primavara reinnoirii, a legendelor si a miturilor din batrani. Ceva vechi, ceva nou, povesti de mult uitate si reamintite, asta aduce primavara cu frumusetea si cu traditiile ei...

Din mosi stramosi, ziua de intai martie apartine Babei Dochia, straveche zeitate agrara. Numele acesteia provine din calendarul bizantin unde in prima zi a primaverii este celebrata Sfanta Evdokia. Mitul Babei Dochia este unul dintre cele mai frumoase si importante mituri autohtone, cunoscand mai multe variante. Sunt considerate zile ale Babei Dochia zilele cuprinse intre intai martie, inceput de an in vechiul calendar autohton si noua martie, ziua echinoctiului de primavara in calendarul iulian.

Mitul lui Traian si al Dochiei

Mitul “Traian si Dochia” reprezinta una din variantele legendei legate de numele Dochiei. Dupa cum spunea criticul literar George Calinescu, acest mit este “rezultatul unei intregi experiente de o viata a poporului roman”. Mitul Traian si Dochia povesteste despre formarea poporului roman, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fata extraordinar de frumoasa, se credea ca este fiica geto-dacului Decebal. Dupa cucerirea Daciei, asezandu-se pe meleagurile dacice, Traian este vrajit de farmecul fetei si doreste sa o ia de nevasta. Traian urmareste ca prin uniunea sa cu Dochia sa dea un exemplu celorlalti romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Pentru ca fata este foarte mandra si refuza categoric sa raspunda sentimentelor falnicului cuceritor, incerca sa fuga. Este urmarita de Traian si de trupele acestuia si se ascunde printre stancile sacre ale muntelui Ceahlau. Este ajunsa din urma de Traian. In acel moment, Dochia ii cere ajutor zeului Zamolxis si ii cere sa o prefaca in stane de piatra decat sa capituleze in fata cuceritorului poporului dac. Ascultandu-i ruga fierbinte, zeul o transforma impreuna cu oile sale in stane de piatra.