Hai sa-i spunem o reprezentare grafica a sufletului meu... De ce? Pentru ca ai starnit o furtuna acolo unde eu credeam de multa vreme ca e 'teren arid'. Stiu, exista si furtuni in desert, dar cu mine, sigur nu e cazul.

Ma gandesc mereu la tine. Adica in tot timpul cand nu esti langa mine si chiar in timpul cand esti langa mine, asta pentru ca as vrea sa-ti transmit gandul meu curat, fara sa-l las sa se piarda in cuvinte.

Am atatea pe cap, s-au adunat atatea, dar chiar cand ma simt pierduta in hatisul lor, te simt aproape, de parca ai fi cu mine. Stranie senzatie!

Si atunci cand te astept (adica acum…) erupe din mine un sentiment de panica: oare mai vine, oare se gandeste la mine, oare ma mai vrea?

Nu ma critica. E timpul prea scurt spre a ma fi obisnuit cu tine, inca traiesc cu teama de a te putea pierde. Vreau sa scriu… sa-ti scriu… pana arunc afara tot ce simt… Sunt atat de incarcata cu toate… iar cand iti scriu ma linistesc… nu mai exista nimic in afara de tine si de mine.

Banuiesc ca astepti raspuns la o intrebare. Ador scrisorelele, biletelele, ravaselele… pentru ca pot sa-ti spun tot fara sa fiu nevoita sa ma… balbai sub privirea ta.

Daca te iubesc? Grea intrebare. Un „da” hotarat la intrebarea asta insemna totul. Nu, nu ma pot pronunta inca. Daca teama ca relatia noastra sa nu-ti faca rau vine din iubire, atunci da, te iubesc. Daca doresc sa fii mereu langa mine, sa te tin in brate vine din iubire, atunci, da, te iubesc. Daca reusesti, cu pasiunea tineretii tale, sa ma duci pe taramuri de visuri implinite si atunci imi vine sa strig, sa ma auda toata lumea „tu esti dragostea mea”, atunci, da, se cheama ca te iubesc.

Uneori o farama de gand incearca sa-si faca loc si sa razbeasca la lumina si el seamana cu o intrebare: stii ce faci? Dar alte ganduri il inabusa sub o stiva de argumente ca „da, fac bine ce fac”. Merg cu nadejde si hotarare inainte fara nici o retinere. Uneori simt cum ratiunea-mi pune frana, dar sufletul zambeste. Inseamna ca e O.K.

Insa, te rog tu sa fii la fel ca pana acum, nu ma dezamagi. Trebuie sa discutam, sa punem la punct amanuntele, am intrat cam fortat in „rodaj” si mi-e teama sa nu ne blocam motoarele. Nu ni s-a dat prea mult timp de gandire si de acum suntem noi. Te simti in stare sa iei viata de piept si sa dai cu ea de pamant?

Dragostea, ce e ea? Poate ii vom da noi definitia.

de Elena Reinerth

Elena este una dintre castigatoarele concursului de creatie organizat de Garbo alaturi de editura Humanitas.

Foto fr, main si interior: Wikipedia


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri