Ati avut sansa in viata sa cunoasteti un Om? Eu am avut sansa sa cunosc un Om care, la randul lui, a incercat sa faca din mine un Om. Pentru fiecare, OM este cel de la care invata ceva, de la care primeste ceva util pentru propria evolutie...

Ati avut sansa in viata sa cunoasteti un Om? Eu am avut sansa sa cunosc un Om care, la randul lui, a incercat sa faca din mine un Om. Pentru fiecare, OM este cel de la care invata ceva, de la care primeste ceva util pentru propria evolutie...

In fiecare etapa a vietii iti este necesar un alt tip uman, nu neaparat acelasi. Omul intalnit de mine mi-a transmis experienta, confirmare, m-a ajutat sa ma descopar si sa constientizez ce vreau de la viata, viata ce asteapta de la mine. M-a invatat sa ma compar cu mine insami, astfel incat sa invat sa imi inving limitele proprii si sa ma autodepasesc, dar sa inteleg importanta competitiei..

A patruns in constelatia mea umana mai intai ca o “voce”. Purta acea “vibratie melodioasa” ce te face sa nu regreti ca esti! Eu eram materia prima, geamatul, iar ea, prelucrarea lui. Ce terapie formidabila a insemnat pentru mine prestatia ei! Felul acesta al cuiva de a se insinua in tine printr-o parte a lui – chipul, vocea, felul de a gandi – nu face decat sa-ti deschida fiinta! Este un om care m-a marcat! In care am crezut si inca mai cred. Este un profesor mare! Care a reusit sa-si daruiasca fiinta, sa arda ca o torta pentru ceilalti, in lumina incandescenta a valorii. Un real iubitor de carte, un profesor cu o admirabila constiinta artistica!

Este printre putinii profesori cu har pe care mi-a fost dat sa ii intalnesc. Metodele pedagogice aplicate de domnia sa la clasa au calitatea de a starni un interes aparte pentru literatura si pentru limba romana..

“As picta cu un vis al meu infinitul, pe oglinda stelelor… I-as surprinde soarelui stralucirea jucausa a razelor lui, reflectate intr-o privire sau un suras.... Timpului i-as cere o clipa, pentru a surprinde Frumosul, in toate formele sale... I-as arata amurgului din care este cladita lumea ca sunteti un rasarit in viata noastra.... V-as lasa la vedere sufletul meu.... Le-as aduna pe toate intr-un poem... in care as pune muzica marii... cantecul valurilor... Ar fi simfonia ce v-as oferi-o....”

S-a plecat intotdeauna cu tragere de inima, cu tact, cu dragoste asupra noastra dandu-ne tot ce a avut mai bun prin exemplul propriului fel de a trai, a munci si a gandi.

A fost alaturi de mine si la bine si la rau! M-a sprijinit si m-a indrumat cu toata dragostea de care poate da dovada o mama! Si indraznesc sa spun cuvantul mama, din simplul motiv ca o iubesc ca pe o mama! Stiti cum? Asa cum un copil are nevoie de o sticluta cu lapte si de mama sa ca sa poata adormi, tot asa am si eu nevoie de dumneaei.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri