Dialog

Barbatul e orbit de iubirea pentru Ea:
Doamne, de ce e asa?
Pentru ca o lasi sa plece si nu mergi dupa ea.
O iubesc?
Mai mult decat orice pe lumea asta, dar nu esti constient si asta te va costa!
Ma iubeste si ea?
Da!
Ma va ierta?
Nu are ce ierta, caci in iubire pe nimeni nu supara o amintire: femeia e a ta!
Doamne, prost mai sunt! De ce o las sa plece?
Pentru ca nu ai indraznit s-o opresti.
Dar pot eu oare sa-i ruinez viata?
Daca iubirea ruineaza atunci indiferenta creaza? Nu oare tu, in incercarea de a nu o cauta ai ucis iubirea din ea?
Doamne, de ce ai creat femeia?
Ca s-o iubesti?
De ce ai creat barbatul?
Ca sa iubeasca si femeia!
Doamne, ma ucizi! De ce e trista viata?
Nu e trista viata; Tu o complici. Fii sincer, iubeste, uita si iarta, cauta femeia de ultima data! Fii sincer, recunoaste ca ai inselat-o si uita femeia din ultima noapte. Daca o lasi sa plece, vei muri! O vei iubi pana-n ultima clipa…

Femeia e singura si plange:
Vai mie, Doamne, el nu m-a iubit!
Ba da!
Doamne, de ce mi-a facut asta?
De teama; sa nu ramana singur!
Daca nici eu nu l-am iubit…
Doar tu l-ai iubit si stie asta mai bine decat Mine!
De ce m-a inselat?
Ca sa te uite.
Si m-a uitat?
De unde? Te iubeste din ce in ce mai tare si asta doare!
Atunci, Doamne, trimite-l la mine… asa se cuvine…
Femeie, tu si intelepciunea ta ii veti arata calea... uita, iarta, iubeste, el regreta cand greseste!

Un articol de Anca Ciobanu