Publicat pe 27 Iulie 2009
Primul lucru pe care l-am observat este organizarea foarte buna in clase. Pe de o parte exista wanna bees, albinute doritoare de atentie, care ajung devreme in club si nu pleaca niciodata singure. Ritualul dansului incepe mult mai devreme in cazul lor, iar tinutele respira dorinta lor autentica de afirmare.
Am observat si grupuri de tineri scoliti prin sali de fitness. Nu consuma alcool, nu e sanatos, asa ca beau apa plata direct din sticla. Obisnuiti cu traiul dificil din salile de culturism, ridica apa ca si cand ar fi o gantera, incordandu-si muschii si abtinandu-se cu greu sa nu sarute rodul muncii lor de zi cu zi.
Vedetele serii vor alege intotdeauna masa centrala, cea care le ofera posibilitatea de a fi priviti, admirati, invidiati. De data aceasta, grupul aflat la putere roia in jurul unui individ cu porecla de gard viu, baiet fin, grasut, cu un inceput de gat si cocoasa proeminenta. Sarbatorita era o tanara sirena care invatase mai intai sa topaie si abia apoi sa mearga. Doritoare de atentie topaia de la un barbat la altul, agitandu-si formele si asa cu greu prinse intr-o rochie revelatoare. O, dar rochia, ce rochie, ce minunatie! Era in perfect acord cu globul disco ce trona deasupra tuturor.
Bineinteles ca s-a gasit o rauvoitoare care sa o eclipseze. Pitzipoanca s-a dovedit extrem de inteligenta. A observat ca tinerele din jurul ei se folosesc doar de stimuli vizuali si olfactivi pentru a atrage atentia masculilor potenti, asa ca ea a apelat la un truc: efecte auditive. A ales o armura dotata cu fustita din mici bucatele metalice, menite sa creeze zgomot de fiecare data cand distinsa pasea suav. Clinchetul deloc enervant se auzea mai tare decat insasi minunata muzica bubuitoare. Se pare ca scopul a fost atins, reusind sa atraga atentia unui barbat finut si cu vreo cateva zeci de primaveri mai experimentat. Acesta s-a tinut dupa fusta ei pana cand au decis sa plece impreuna.
De altfel, spre sfarsitul serii, fiecare pare a isi gasi locul in clan. E un fel de Mah Jong: cand se combina doua piese similare, ele dispar instant. Dar oare unde se duc?
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: Cronica unei pitzipongeli anuntate
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.
De ce iubim ploile
