Când a trecut și Fericirea câteva minute mai târziu, Dragostea a cerut din nou ajutor. Dar Fericirea era prea fericită ca să se uite în jur, nu prea îi păsa de nimeni.
Dragostea s-a întristat și s-a descurajat, pierzându-și aproape orice speranță. Chiar atunci s-a auzit o voce care o striga: “Vino, Dragoste, te iau eu cu mine.” Dragostea nu a știut cine era așa de mărinimos, dar a sărit în barcă, ușurată și fericită că o să ajungă în curând într-un loc sigur.
Când s-a dat jos din barcă, Dragostea s-a întâlnit cu Cunoașterea. Nedumerită și uimită, Dragostea a întrebat Cunoașterea: “Dragă Cunoaștere, tu știi cine m-a primit cu atâta generozitate în barca sa atunci când nimeni altcineva nu a vrut să mă ajute?”
Cunoașterea a zâmbit și a spus: “Oh, acela a fost Timpul.”
“Și de ce s-ar opri Timpul să mă ia și pe mine și să se asigure că sunt în siguranță?”, s-a mirat Dragostea.
Cunoașterea a zâmbit cu înțelepciune și a răspuns: “Fiindcă doar Timpul îți cunoaște adevărata valoare și toate lucrurile de care ești în stare. Doar Dragostea poate aduce pacea și adevărata fericire în această lume.”
Autor: Anonim
Foto homepage: Yurina_Photo /Shutterstock
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor