ghid pentru o viaţă împlinită

O prietenie neobisnuita

Domnica mergea la gradinita si dupa-amiaza dormea doua ore. Dupa serbarea de final de trimestru, a ramas in vacanta. Inca nu ninsese deloc in iarna aceea.

Cititi o povestioara tare simpatica trimisa la adresa redactiei Garbo de una din cititoarele noastre dragi, Maria Gabriela Ionescu.

Domnica Dinu implinise 6 ani in iarna aceea. Pentru ca taticu' fusese convins sa isi ia concediul de odihna in decembrie, ea nu a mai fost trimisa la bunici, ci a stat acasa cu tati. Zilele treceau frumos, tata mesterea tot felul de lucruri din lemn si ea statea pe langa el curioasa.

Tatal fetitei era maistru lemnar, dar avea talent deosebit la desen si stia sa execute dupa propriile schite imagini decorative cu furnir divers ca textura si culoare, apoi le asambla si le dadea cu lac. Avea acum doua comenzi de terminat pana de revelion: o masa joasa de servit cafeaua cu model de furnir in centru si un chenar cu frunze si flori… iar a doua comanda era o veioza tot din lemn cu motive florale.

Domnica mergea la gradinita si dupa-amiaza dormea doua ore. Dupa serbarea de final de trimestru, a ramas in vacanta. Inca nu ninsese deloc in iarna aceea.

Tata ii lustruise talpicii saniei si ii promisese ca vor construi impreuna un om de zapada daca va ninge. Domnica sau Ica cum ii spuneau bunica si bunicul de la tara, il iscodea pe tati cum va fi omul de zapada si din ce ii vor face nasul, ochii gura si caciula de pe cap… In mintea ei, stia ca desenase la gradinita un astfel de om, dar ar fi vrut ca acesta pe care urma sa il construiasca impreuna cu tati sa fie unul deosebit. Si mama ii promisese ca ii va da un fular rosu sa i-l lege la gat omului construit de ei doi.

Citeste si:

Pe 17 decembrie, tata a fost la Obor si a cumparat un purcel de aproape 90 kg. Trei zile au lucrat parintii sa pregateasca carnea, sunca si carnatii.

Apoi in patru zile urma sa fie Craciunul. Domnica se ruga seara de seara, la culcare, sa ninga. Pe 24 decembrie a inceput sa ninga inca din zori pana pe la pranz. Zapada ajunsese de vreo 30 cm… Tata a iesit cu lopata sa dea zapada din fata casei, iar fetita sa se joace in curte. Dupa o ora si jumate au intrat in casa ca li se udasera manusile si incaltamintea.

Foto: S_Photo /Shutterstock

La pranz s-au odihnit si pe la 16 au iesit din nou la zapada. Era prea afanata pentru a putea construi omul mult visat de copila. Dar au curatat calea de acces si au adunat-o intr-o gramada. A tras-o pe fata cu sania si s-au jucat cu bulgari.

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului O prietenie neobisnuita.


Discutii despre O prietenie neobisnuita

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.

Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.