8 Februarie 2017 publicat în Lifestyle 34 share-uri

Iulia era in clasa a doua, dar fiind copil unic la parinti resimtea deseori lipsa unui frate sau a unei surioare, macar a unui partener de joaca. Inaltuta si subtire, blonda cu ochii caprui si nasucul pistruiat de soare, era in general o copila tacuta si cuminte.

In curtea interioara, care era pavata cu dale de piatra, chiar in centru, crestea un nuc imens. Iulia se gandea ce bine va fi cand se vor coace nucile... Uneori ar fi vrut sa fie mai curajosa sa se poata urca pana pe cea mai inalta ramura si sa priveasca de acolo intreg cartierul. In camera ei era o oglinda rotunda in care tata se barbierea in fiecare dimineata.

Dupa ce mami si tati plecau la munca, Iulia se juca cu papusa ei cu par tepos si rar la spate, cu un camion de tabla si o mingiuta primita de ziua ei. Cand obosea de joaca asta se uita pe fereastra sau uneori iesea afara in curte, aici erau intr-un colt niste cotete de gaini, dar pentru ca odata unul dintre cocosii din cotet a sarit spre ea si a ciupit-o chiar de nas, fata s-a speriat groaznic si ocolea cotetul cu cocosul cel bataus.

Cand statea in casa se privea des in oglinda si visa, visa ca este printesa inchisa intr-un castel inalt. Alteori se privea asa de intens incat conturul fetei si parul si gura si ochii dispareau de tot. Atunci oglinda i se parea ca este o usa de lumina si o alta fetita ca si ea o privea de dincolo de acea usa. Asta se petrecea intr-o camera identica cu cea in care se afla Iulia...

Tot privind-o asa, i se parea ca fetita cealalta ii vorbeste caci daca se miscau buzele ei, se miscau si cele ale fetei de dincolo. O privea ore intregi si ii vorbea, ii povestea ce ar vrea sa faca in vacanta cand va merge la bunici, ii spunea si copila cealalta ca este singura si ea. Si tot vorbeau asa zi de zi, dar intr-o noapte Iulia a facut febra si parintii au dus-o la spital. A stat internat in spitalul de boli infectioase doua saptamani caci a racit foarte tare la plamani. Acolo Iulia a cunoscut alti copii mai mari sau mai mici si chiar avea mereu alti tovarasi de joaca pe holurile spitalului cand a inceput sa se simta mai bine. Cand d-na doctor pediatru i-a zis ca va pleca acasa a cuprins-o un fel de tristete stiind ca nu va mai avea tovarasi de joaca.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri