Fetita din oglinda

de Ionescu Maria Gabriela

Iulia era in clasa a doua, dar fiind copil unic la parinti resimtea deseori lipsa unui frate sau a unei surioare, macar a unui partener de joaca. Inaltuta si subtire, blonda cu ochii caprui si nasucul pistruiat de soare, era in general o copila tacuta si cuminte. Avea multi verisori, dar ii vedea doar in vacantele de vara si uneori in cele de Pasti. Invatase sa citeasca destul de bine si repede, ii placeau mult povestile cu zane si feti frumosi. In imaginatia ei era deodata mare si frumoasa, avea rochii de bal si o coroana stralucitoare pe parul balai ca aurul spicelor de vara. Parintii erau mereu ocupati, cu serviciul si cu alte indeletniciri si ea era mereu singuratica.

Familia ei locuise mult timp intr-o vila confiscata de regimul comunist de la o familie de rusi bogati. In vila de pe strada Visinilor isi traise Iulia prima parte a copilariei. Acolu mai locuiau inca trei familii si un student in mansarda, care picta foarte frumos. De la vila fetita pastrase multe amintiri, acolo mai locuia inca o fetita pe nume Adriana mai mare cu un an decat Iuila si un baiat cu doi ani mai mic pe nume Viorel. Se jucau frumos ei trei si se certau doar rareori cand Adriana voia sa fie doctorita si sa ii intepe cu o seringa adevarata cu ac si un lichid alburiu… Lor insa le era frica de seringa Adrianei , atat lui Vio cat si Iuliei.

Atunci Adrivana isi lua papusa ce misca din ochi, seringa si pleca in casa sa se joace pana vin parintii de la serviciu. In timpul vacantei de vara, Iulia pleca la bunicii la tara intr-un sat din Dobrogea. Aici nu era niciodata singura, avea verisoare cu care sa se joace de dimineata pana seara, aveau bunicii multe animale si pasari, chiar si un cal de care insa fetei ii era tare frica. Mai era si gradina de flori si cea de legume care avea si pomi fructiferi. Aici era taramul fermecat unde se ducea cel mai des.

De cand se mutasera la noua adresa pe strada pe str Ion Corvin nr 13, la etajul unu al unui imobil cu doua nivele si terasa, Iulia a avut sentimentul de insingurare si mai intens. Avea emotii ca va intra in clasa a doua la o scoala noua, cu noi colegi o noua doamna invatatoare. Si printre vecini nu vazuse decat un baiat cu un an mai mare pe nume Marcel.