ghid pentru o viaţă împlinită

Poveste asteptand: Oare cate din mucurile acelea de tigari au fost fumate de fericire, de tristete, cu prietenii sau singuri?

Lucrurile din jurul nostru spun o poveste nestiuta. Poate nu avem timp sa observam ce se intampla, dar uneori este mai bine sa observi. Sa deprinzi anumite invataminte din ceea ce vezi.

Cititi un articol trimis la adresa redactiei de Mihaela Benghea, cititoare Garbo. "Articolele mele au inceput de la baza unor povesti de zi cu zi si anume" Povesti, asteptand ". De ce acest nume ? Deoarece oriunde mergem in fiecare zi putem alcatui povesti uitandu-ne in jurul nostru, observand oamenii, ceea ce spun, ceea ce simt", ne marturisea autoarea gandurilor.

Lucrurile din jurul nostru spun o poveste nestiuta...

Buna seara tie, cititorule! Fie ca te plictisesti sau din intamplare dai de aceasta postare, te invit cu drag sa citesti “Povestiri asteptand “. Ni se intampla tuturor ca atunci cand stabilim sa ne intalnim cu prietenii, ei sa mai intarzie. Tu ce faci atunci? Eu una incep sa observ lumea din jur. Este ca si cum pun pauza la gandurile mele si observ ce se intampla cu adevarat in jurul meu.

Foto: crazystocker / Shutterstock

Asa s-a intamplat ca intr-una din zile, intr-o luna de septembrie, sa trebuiasca sa imi astept prietena. Urma sa ne vedem la mall. Zis si facut. M-am plimbat ce m-am plimbat prin magazine, mai mult absenta, decat sa urmaresc ce se intampla. Cand nu sunt in starea necesara de a cauta ceva sau de a merge la cumparaturi, nu agreez agitatia. S-a intamplat ca in ziua aceea sa merg cu treaba, prietena mea dorea sa isi cumpere de imbracat asa ca am convenit sa ne intalnim la mall. Dar pana sa vina ea si dupa ce am mers in fiecare magazin, m-am gandit sa ies afara.

Am iesit afara si am respirat adanc, mergand spre lacul Tabacariei, imaginandu-mi ce frumos ar “sta“ pictat pe o panza. M-am asezat pe o banca, punand rucsacul langa mine. Era destul de racoare, dar asta nu ma deranja. Ma uitam la lac absorbita de cat de calma era apa, iar pescarusii si porumbeii zburau, completand peisajul.

Citeste si:

Ca oricare tanar, ascultam muzica la casti, in ton cu ceea ce simteam si imi faceam un scenariu in cap legat de ceea ce vedeam. La un moment dat, un barbat, la vreo 50 si ceva de ani, isi face aparitia. Merge la pasi domoli, spre o banca. S-a asezat pe ea ingandurat. Ma uit la dansul, apoi la lac, apoi din nou la dansul. Mi-au atras atentia picioarele lui. Dadea din picior. Oare ce avea pe suflet acest om, de era asa ingandurat? Arata de parca nu avea stare, de parca ii lipseste ceva, de parca ar dori sa faca ceva ? Nu stiu, nu am avut de unde sa stiu. Ca orice om, mi-am dat cu presupusul. La cativa metri de el, doua doamne stateau de vorba. Am zambit gandindu-ma ca nu s-au mai vazut de mult, impart idei, impart amintiri din tinerete.

Dupa cateva minute, vad o fata si un baiat apropiindu-se de promenada. Exista o zona, intr-o forma semi ovala ce are trepte. Treptele principale se opresc in apa. Nu stiu ce a putut sa fie in trecut acolo. Posibil o promenada? Se asaza amandoi pe trepte, ea sorbind din Cola, apoi punand sticla jos. El, cu fata spre ea. Din cate auzisem, ea vorbea in italiana. Era concentrata si zambea, zambea mult. Imi plac oamenii zambitori. Nu au stat mult si au plecat. Dar singura nu ramasesem, caci 5 minute mai tarziu apare un cuplu, cei doi avand in jur de 40 de ani. M-am uitat atenta cum s-au apropiat de ceea ce pare o “statuie“. Am spus statuie deoarece este un obiect de arta cu o forma oarecum nedefinita.

Ma uitam la domn cum o tinea in brate pe doamna. Aceasta avea telefonul in mana si incerca sa apeleze pe cineva. Initial, am crezut ca domnul tinea mainile intr-o anumita pozitie, ca doamna sa isi aprinda o tigara. Mai apoi, am vazut telefonul. Doamna reuseste intr-un final sa sune. Domnul o tinea strans pe doamna in brate, iar la un moment dat o acopera, sa nu bata vantul si a sarutat-o in crestetul capului. A ocrotit-o cu un sarut. Sufletul meu era asa de fericit vazand ca mai exista oameni care arata prin gesturi atat de simple ca iubirea mai exista. Dupa ce a inchis telefonul, cuplul a plecat.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Poveste asteptand: Oare cate din mucurile acelea de tigari au fost fumate de fericire, de tristete, cu prietenii sau singuri?.


Discutii despre Poveste asteptand: Oare cate din mucurile acelea de tigari au fost fumate de fericire, de tristete, cu prietenii sau singuri?

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.

Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.