Poftesc, intru, platesc. La a cata relatie sa ma opresc?

Imagineaza-ti ca iti doresti enorm o pereche de pantofi si ca visezi la ei de ceva timp. Imagineaza-ti apoi ca ai in fata ochilor tai o vitrina plina ochi cu zeci de modele de pantofi. Unii sunt prea colorati. Parca ti i-ai dori uní. Altii sunt prea simpli. Parca ai vrea un mic detaliu atasat care sa-i scoata din anonimat. Unii sunt atat de frumosi ca toata lumea devine preocupata de probatul lor. Unii sunt cu toc, dar tocul este mult prea mare pentru curajul tau de a sfida asfaltul. Altii sunt prea josi -comozi intr-adevar, dar parca mult prea comozi pentru zilele cand iti doresti pantofi cu toc. Sa te simti speciala cu ei la ocazii speciale? In vecii vecilor, amin... nu.   

Vezi si unii pe gustul mamei, vezi si altii- exact genul de pantofi la moda pentru care pana si cea mai buna prietena te-ar impunge pe la spate fara sa stea prea mult pe ganduri si in sfarsit vezi mai multe perechi de pantofi care iti plac. Iti plac pur si simplu... Intuitia ta feminina care rareori da gres iti sopteste ca ar arata minunat pe piciorul tau. Da, pantofii aceia ti s-ar potrivi ca o manusa... Si te apuci de probat.

Probezi o pereche, probezi doua, probezi trei... nu tocmai perechea potrivita. Unele perechi nu le mai probezi deloc, caci ti s-a cam luat de atata perindat de la un pantof la altul. Alegi totusi o pereche, caci nu poti sa iesi cu mana goala din magazin. Dupa nici cinci minute de la iesirea ta din magazin, sub privirea zeflemista si batjocoritoare a vanzatoarei, te intorci triumfal sa returnezi perechea. Apoi, din nou... iesi. De data aceasta cu coada intre picioare, dar hotarata sa cotrobaieste si prin alte magazine in cautarea pantofilor mult doriti.

E o comparatie banala si absolut lipsita de inspiratie. Niciodata nu reusesc sa fac comparatii nimerite. As fi vrut doar sa dau o replica curiosilor care probabil se intreaba la a cata relatie o sa ma opresc si cum se face ca nu obosesc niciodata. Ba am obosit si eu. Uneori acceptabil, uneori rau de tot. Nu toti au norocul lor de a gasi din prima sau din a doua chiar... acei pantofi. In zilele mele cele mai pline de slabiciuni imi e o teama de moarte sa nu dau iama in primul magazin care imi iese in cale, poate cel de la scara blocului, poate cel de pe strada alaturata, si sa pun mana si piciorul pe prima pereche care imi sare in ochi. Si sa fug nefericita cu ea.