Era sa mor pentru el

Ai iubit vreodata atat de mult incat ai simtit ca ti-ai da viata pentru acea persoana? Eu da... si chiar am vrut sa ma sinucid pentu ca fara el viata mea nu mai avea niciun sens.
Totul a inceput normal as putea spune, ne-am vazut la o petrecere, ne-am placut si apoi ne-am intalnit de mai multe ori. Incet, incet dragostea noastra a devenit puternica si dupa un an ne-am mutat impreuna. Era tot ce voiam de la un barbat, il iubeam, aveam incredere in el si nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca intr-o buna zi totul s-ar putea termina.
Socul a fost extrem de mare pentru ca ideea lui de a ma lasa a fost brusca si in acelasi timp dureroasa. Se vedea deja de 2 luni cu altcineva si a ales. A ales-o pe ea in locul meu. Nu am putut schita niciun gest, parca eram o statuie. Nici lacrimi nu-mi curgeau. Era ca intr-un cosmar devenit realitate.
Cand l-am vazut iesind pe usa am simtit ca si aerul meu a plecat cu el. Am deschis sertarul in care aveam medicamentele si am baut cat mai multe. Cand usa s-a inchis dupa el am considerat ca si viata mea s-a terminat.
M-am trezit la reanimare. Buimaca si nu-mi puteam aminti ce se intamplase. Se pare ca o vecina care a venti la noi m-a gasit. Noroc ca lasase usa descuiata si mai ales ca ea incerca clanta inainte sa intre. Ii multumesc pentru acest gest pe care de multe ori il consideram nepoliticos.
El era langa mine. Il priveam si nu-mi venea sa cred ca este langa mine. Mi-a spus: “sunt langa tine, insa doar ca amic”. I-am zis sa plece si sa-si vada de viata lui.
Cu greu mi-am revenit. Prietenii au fost si de aceasta data langa mine si m-au sprijinit.
Au trecut 5 luni si nu stiu cum am putut sa recurg la o asemenea fapta. Regret si imi dau seama ca niciun barbat nu merita nici macar o lacrima din partea unei femei. Incercati sa fiti fericite si sa nu mai spuneti niciodata: “te iubesc atat de mult incat mi-as da si viata pentru tine”.
Cristina