ghid pentru o viaţă împlinită

Amintiri intr-o cutie de pantofi

27 iulie. Cezariana programata. Emotii puternice. Ora 14 si 10 minute. Un ingeras zboara pe holul maternitatii. Soarele stralucea atat de tare incat razele lui luminau chipul ingerasului. A scancit putin sa ne salute si apoi a adormit.

In gradina vietii noastre a rasarit “un crin”

Asa ne-am cunoscut...

M-a cucerit cu o floare si cu un zambet. Cand rataceam amandoi prin lumea virtuala la capatul rabdarii ne-am decis sa ne acordam o sansa. Poate ca a fost singura si cea mai importanta sansa pe care ne-a dat-o viata dupa multe deceptii. Cand credeam ca fericirea si dragostea nu sunt pentru noi, soarele a rasarit si in viata noastra. Intr-o saptamana ne-am mutat impreuna si ne-am facut planurile de nunta.

Lipseste o piesa din puzzelul fericirii

Visele ni se implineau unul cate unul: aveam o casa, o masina, eram bine profesional. Am facut si nunta si dupa aceea totul ni se parea o pauza continua in timp. Trebuia sa completam acest puzzle al fericirii depline, sa avem o sarcina a continuitatii pe pamant de indeplinit, aceea de a fi parinti. Dar iata ca intr-o zi prin preajma sarbatorilor de iarna apar si semnele unei sarcini. Doua liniute grabite au dat semnalul “voi fi mamica!”. Nu mai nimeream telefoanele sa anunt pe toata lumea. Fericirea a fost de nedescris cand am impartasit-o cu toata lumea.

Citeste si:


“Un bulb de crin” crestea in pantecele meu

Iubesc florile, le cant, le vorbesc, iubesc viata, imi iubesc sotul cel care mi-a daruit linistea si pacea si parca totusi lipsea ceva din iubirea ce o aveam de daruit. Multe clipe de fericire am petrecut impreuna cu sufletul pereche ce mi l-a dat Dumnezeu, dar in gradina noastra era nevoie de o floare mai speciala... Si a aparut. Pe 6 decembrie un sambure a inceput sa creasca in pantecele meu. Din prima clipa am stiut ca va fi fetita. Floricica mult asteptata.

27 iulie. Cezariana programata. Emotii puternice. Ora 14 si 10 minute. Un ingeras zboara pe holul maternitatii. Soarele stralucea atat de tare incat razele lui luminau chipul ingerasului. A scancit putin sa ne salute si apoi a adormit.

Nu credeam vreodata sa vad sotul lacrimand. Este o fire mai puternica si se lasa greu emotionat. Floricica noastra se numeste Crina. Este o floare care iti raspunde cu un zambet. Vesela, energica tot timpul cu zambetul pe buze, vorbeste pe limba ei. Este o incantare sa cresti o asemenea minunatie de copil, a-i urmaresti clipa de clipa miscarile pentru ca tot timpul vine cu ceva nou.

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Amintiri intr-o cutie de pantofi.


Discutii despre Amintiri intr-o cutie de pantofi

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.

sensul vietii acesteia (2 comentarii, 778 vizualizari)
draga virginia,


nu ai spus despre sfantul botez al fetitei care este o mare taina a bisericii ortodoxe ! dumnezeu este cel care da sens acestei vieti ! el trebuie sa fie "tinta" existentei...
meseria de parinte (0 comentarii, 755 vizualizari)

Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.