Publicat pe 31 Octombrie 2007
Cand am iubit pentru prima oara nu a fost de la inceput o iubire reciproca. Dar am simtit ca el este cel care va reusi sa ma completeze si sa ma invete sa iubesc cu adevarat. Totul parca s-ar fi intamplat in urma cu cateva zile si nu in urma cu mai multi ani. Viata mea era invaluita de o magie care ma face sa ma simt o persoana unica. Nu-mi mai trebuia nimic, aveam totul, il aveam pe el. Acum imi dau seama ce copil eram si intr-un fel sunt invidioasa pe unele sentimente de atunci, pe unele trairi care imi faceau inima sa-mi tresalte de fericire. Doar daca imi zambea imi lumina intreaga zi si nimic rau nu m-ar fi facut sa ma simt rau. Sunt sentimente din adolescenta, din fericire, sentimente pe care nu le voi uita niciodata, nici nu-mi doresc sa le uit. Fac parte din viata mea, fie ele bune sau rele m-au ajutat sa ma maturizez si sa inteleg iubirea din multe puncte de vedere.Recomandari
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: Prima iubire
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.