Pot iubi doi barbati in acelasi timp?

Unul este brunet, celalalt blond. Unul este tanar, vesel, glumet, sexy. Celalalt are prestanta si stil. Unul are curiozitatea extaziata a unui copil. Celalalt experienta de viata a unui barbat sigur pe propriile forte. Unul mi-ar putea oferi un viitor fericit. Celalalt, salbaticia unei vieti interzise. Cum sa nu-i adori pe amandoi impreuna si pe fiecare in parte?

Daca m-ai fi intrebat in urma cu cateva luni daca as putea vreodata sa iubesc doi barbati in acelasi timp, ti-as fi spus plina de incredere ca sub nicio forma, chiar daca, am invatat ca in viata nu trebuie sa spui niciodata niciodata.

Cum am ajuns in aceasta situatie? Nu a fost prea greu. Am fost indragostita din copilarie de un barbat pe care, intr-un fel sau altul, il voi iubi toata viata. Pentru ca-mi este permanent alaturi la bine si la rau chiar daca oficial nu ne mai leaga nimic, pentru ca e bland si bun si are intotdeauna sfatul potrivit la indemana. Pentru ca daca mi-ar fi permis, l-as fi iubit pe el si numai pe el vesnic. Insa nu mi-a dat voie. Si am fost nevoita sa ma resemnez. Nu a fost usor, insa am invatat ca din iubire nu se moare si ca acele lucruri care nu te ucid, sfarsesc prin a te face intotdeauna mai puternic. Am reusit astfel sa traiesc fara el, chiar daca, intr-un fel sau altul imi este mai tot timpul aproape.

Am cunoscut in urma cu cateva luni un altul. De care m-am indragostit aproape imediat. Nu este nimic din ceea ce credeam ca m-ar putea atrage fiindca mi-am dorit intotdeauna alaturi de mine un barbat matur, iar el pare mai repede un copil, chiar daca nu are o varsta atat de frageda. In timp ce primul ma proteja permanent, acesta naste in mine un soi de sentimente materne care ma determina sa-mi doresc sa-i fiu tot timpul aproape, sa-l ajut, sa-i port de grija. Incetul cu incetul, am inceput sa ma gandesc mai tot timpul la el. L-am considerat o iubire interzisa, o joaca, o "pierdere de timp" pana cand m-am trezit ca imi tremura picioarele in prezenta lui, ca ma trezesc cu noaptea in cap ca ma aranjez pentru a-i fi pe plac, ca sunt in permanenta cautare de pretexte pentru a-i fi aproape.

N-ar fi nimic rau in a ma indragosti de el fiindca, am impresia, sentimentul ar fi reciproc. Insa am trait o viata cu ideea ca dragoste e egoista, ca include doi oameni si ca nu lasa loc semnelor de intrebare. Iar eu imi impart timpul intre ei doi, iar daca as fi pusa in situatia de a alege, nu stiu cum as putea lua o decizie. Pentru ca ii iubesc pe amandoi atat de mult incat nu as putea sa hotarasc. Si ma gandesc ca daca o mama isi poate iubi toti copiii in mod egal, de ce nu ar putea si o femeie sa adore doi barbati la fel de mult.

Nu va intreb pe care sa-l aleg. Sunt foarte curioasa totusi daca sunt singura in aceasta situatie. Si daca da, va rog o clipa sa va puneti in locul meu: credeti ca este ceva in neregula cu mine? Sau pur si simplu am avut noroc mai mult decat majoritatea si am intalnit doi barbati care merita sa fie iubiti la fel de mult?

Laura