Dragoste fara sex

M-am maritat virgina. Nici n-as fi conceput altfel. Asa erau vremurile. O prostie... dar ce ti-e si cu mintea romanului cea de pe urma. Eram indragostita peste varful urechilor de sotul meu, iar el simtea la fel pentru mine. Totul a fost perfect pana cand am ajuns la capitolul sex. Eu am fost invatata ca sexul exista numai pentru satisfactia barbatului si nu m-am ingrijorat prea mult atunci cand am constatat ca activitatea imi displace. Dar sotul meu, un barbat foarte grijuliu si foarte iubitor, a fost foarte dezamagit de lipsa mea de interes vis-a-vis de sex.

La inceput, cand imi spunea ca este ceva de care trebuie sa ne bucuram impreuna, radeam in sinea mea. Ce sa-i faci? Asa era inainte: chiar daca proveneam dintr-o familie instarita eram intoxicata cu conceptii invechite si nu aveam acces la informatie precum tinerii din ziua de azi. Mai apoi, cand am inceput sa ne mai destupam si noi mintile si am inceput sa mai vorbesc cu prietenele mele despre acest subiect tabu, mi-am dat seama ca intr-adevar era ceva in neregula cu mine. Habar nu aveam ca exista orgasm la femeie, de fapt, habar n-aveam ce-i aia orgasm. Mama ma "invatase bine" ca din punct de vedere sexual noi, femeile, suntem folosite de barbati doar pentru a se "descarca".

Am inteles foarte tarziu ca problema mea este serioasa si deloc rara: atunci cand fiica mea a avut primul contact sexual si era foarte fericita (avem o relatie foarte deschisa deci s-a simtit in siguranta sa imi povesteasca). Avea un "ranjet" urias pe fata si s-a fatait in jurul meu prin bucutarie cateva ore si apoi m-a convocat la o discutie serioasa. Dupa ce mi-a povestit, mentinandu-si uriajul zambet pe fata, m-am prefacut suparata cateva ore. In realitate ma bucuram pentru ea si am realizat cat de stupid ar fi fost sa-i impun niste reguli care mie nu imi adusesera fericirea. Nu am putut sa nu ma gandesc si la mine atunci. Era clar ca sexul este ceva ce trebuie sa bucure ambii parteneri. Ori eu ma prefac ca dorm atunci cand sotul meu se baga in pat langa mine, invoc celebrele migrene ori de cate ori am ocazia, si folosesc pretextul menstruatiei 10 zile pe luna.

In urma cu cativa ani am inceput sa simt ca ma inseala. La inceput am incercat sa-mi alung acest gand - sotul meu ma iubeste, nu m-ar inseala. Apoi am inceput sa constientizez ca banuiala mea e reala - o femeie stie! Am suferit si am plans inabusit noaptea in perna. Cum sa-l las? Avem copii impreuna si il iubesc! Daca ma lasa el pe mine? Mor...

Mai apoi am inteles ca ma inseala doar sexual. Ma iubeste, stiu asta, insa il inteleg si pe el fiindca sunt constienta ca o femeie frigida nu aduce placere unui barbat... e buna numai pentru... "descarcare". Totusi, faptul ca pana acum nu s-a indragostit de o femeie care i-a oferit placere sexuala nu inseamna ca nu se va indragosti de aici inainte. In plus, il iubesc, vreau sa fiu eu cea care ii ofera placere. Dar cum?

Ana