Familia si membrul ei toxicoman pe drumul catre refacere si reintegrare

ADICTIA ( "Psihiatrie" - autor dr.Marie Georgescu, editura National,1998) este un termen care se refera in special la nevoia psihica de a consuma drogul respectiv, la dependenta emotionala, la obisnuinta.Subiectul isi subordoneaza toate aspectele existentei unicului scop, acela de a-si procura drogul,indiferent de consecinte. ADICTIA e in prezent considerata o boala cronica determinata, dupa O.Brien de expuneri repetate la drog. Fiecare actiune a drogului activeaza structuri cerebrale specifice, lasand o "urma" care persista in timp si este responsabila de recadere.Aceste "urme" facute de drog au fost evidentiate prin tehnici de imagistica cerebrala care au arata cresterea fluxului cerebral limbic la cei care au folosit cocaina. Pentru a putea asista un consumator dar si familia acestuia e necesar sa cunoastem efectele si "forta" drogurilor in destabilizarea sanatatii, personalitatii, relatiilor si chiar a perspectivei individului asupra viitorului. Din acest punct al cunoasterii drogurilor si actiunii lor asupra oamenilor e recomandat sa inceapa orice specialist care asista toxicomanul si familia lui. Ce iluzii cauta un consumator de droguri chiar in consumul la care se supune? Cristina Denisa Stoica vorbeste in lucrarea sa- "Relatii capcana in familia toxicomanului"(Editura Sper, 2002), de miturile scenariului social, respectiv 1. familia ideala si 2. mitul marginalizarii. Autoarea identifica in cadrul dinamicii scenariilor-capcana in familia toxicomanului - a.faza de tragedizare si b.faza de presiune a schimbarii. Ce diferenta ar fi intre decizia(sau lipsa ei? si contopirea in grupul consumatorilor de droguri) este intre deviantele comportamentale care deturneaza atentia si "Eu consum droguri"? Nimic nu scapa de resemnificare cu cat toxicomanul se adanceste in consum. Poate fi toxicomanul un semn radical al unui sistem familial in dificultate- persoana metafora? Alunecarea in iluzie sacrifica imaginea unei familii care e departe de a fi ideala, care nu-i aduce satisfacerea nevoilor individului, nu-i fera suport si-i deformeaza imaginea de sine? Sau de ce individul se simte marginalizat, iar insatisfactia il duce spre alte "puteri", care-l intaresc temporar? Sunt multe intrebari la care va trebui sa raspunda specialistul pentru ca interventia sa sa fie eficienta! Familia fata in fata cu membrul sau - toxicoman isi blocheaza mai mult caile de comunicare. Si daca nu e contactat un specialist familia nu poate reusi singura sa-i ofere suport membrului ei in dificultate, in procesul de recuperare cu o prima statie importanta si grea : sevrajul! Si cu riscuri ulterioare de recadere. Mecanismele familiale cu strategiile utilizate in crize, dar si manifestarile strict criticiste demobilizeaza toxicomanul, adaugand piedici in refacer stiute fiind consecintele negative ce insotesc sevrajul. Acestea dar si consecintele pozitive ce insotesc consumul intaresc insusi consumul. Familia cu un membru toxicoman vine in terapie centrata pe imaginea familiei si nu pe membrul ei.Dorind sa conserve imaginea sa in comunitate,mitul marginalizarii individului - simptom, parand prin aceasta atitudine sa scoata pe acel membru in-afar strusturii cunoscute. In faza presiunii schimbarii familia, care decide sa fie suportiva, poat oferi sansa reala a refacerii realizand o structura a sa ca familie implicata (cu accente fuzionale) , centrata pe individ. Familia neimplicata, dar care rigidizeaza brusc si mai mult granitele, constrange individul sa resimta un surplus de presiune -recaderea fiind garantata. E posibil ca tocmai presiunea familiala sa fi impins individul spre dezinhibante, care i-au refacut, prin efectele consumului, stima si imaginea de sine.Paradoxal, ca orice fuga, fuga in dependenta este nu doar incercare,teribilism, mimetism ci si o iesire disfunctionala din sistemul constrangator familial, cu granite impermeabile. Cazul refugiului catre grup(uneori de consumatori de droguri) este parte anevoii de a fi acceptat, valorizat , nevoia de apartenenta nesatisfacute in propria familie. Depasirea starii de criza are un travaliu greu de strabatut pentru ca solicita familia la o tranzitie scurta si intensa .Cu realizarea restructurarea pe zona granitelor, ierarhia puterii si cu aliante noi. Negocierea relatiilor intrafamiliale incepe cu negocierea increderii reciproce. Problema increderii zdruncinate in faza descoperirii realiatii fara "vǎluri"si mai disputata in perioada de refacere dupa sevraj. Tensiunea care apasa viata emotionala si sociala a familiei modeleaza un cockteil nou de asteptari si nevoi care se cer satisfacute.Si care pot influenta traseul toxicomanului pe o paleta de la optimum la recadere. In presiunea schimbarii atitudinea negativa e posibil sa influenteze si conformismul consumatorului-similara cu a oricarei persoane care e motivata negativ- adica una regresiva si de raspuns la pedeapsa. Aceste puncte tensionate sunt nodale ce merita atentia competenta a unui specialist. Si cum totul este cu adevarat intens va fi necesar aportul unei echipe interdisciplinare , care sa lucreze cu familia si membrul consumator:medicul psihiatru,terapeutul familial, psihologul - psihoterapeut specializat pentru interventia in dependenta si medicul de familie. Alti specialisti necesari in interventie sunt abordati cand sunt problem de ordin social, juridic si chiar financiar. Sau daca e necesara interventia unui medic specialist pentru alte probleme medicale. Un alt factor ce induce recaderea ca si cele prezentate anterior se refera la nevoia familiei de a rezolva rapid si total problema aparuta (uneori nevoia de a mentine homeostazia initiala, ce a precedat aparitiei problemei consumului-feedback negativ) . Dar acel individ are un ritm propriu, cu o structura psihologica incercata de mecanismele asociate adictiei si apoi abstinentei. Si nu poate atinge , fara dificultate, nici propriile obiective, cua tat mai putin pe ale altora. Fie ei si oameni la care tine.Si mai mult se dezechilibreaza prin hiperintentie. Un alt pericol pentru recadere subliniat de Cristina Denisa Stoica, in lucrarea mentionata, este lipsa internalizarii motivelor pentru renuntarea la droguri.Motivatia stabila pentru a renunta, debuteaza cu acceptarea existentei problemei (pas comun in orice terapie!) si dorinta dependentului de a o depasi - ca un alt punct nodal. Cristina Denisa Stoica prezinta, de asemenea, ca fiind la baza alternarii proceselor abstinenta- recadere, existenta unei motivatii externe subiectului. Conturarea unei motivatii reale este etapizata si e necesar a fi explorata de toti partenerii implicati in procesul restructurarii. Restructurarea priveste motivatia si chiar reintegrarea in familie si societate, care trece totusi prin regasirea de sine. Perspectivarea dependentului , ca persoana utila, valoroasa ajuta si consolideaza persoana noua, ce depaseste adictia si progreseaza in abstinenta. E necesara integrarea interventiei dependentului in interventia asupra familiei,persoanelor semnificative din viata acestuia, fiind suportul absolut obligatorie pentru o recuperare integrala si stabila in timp.familia a "ajutat" pe membrul sau sa ajunga in aceasta situatie - chiar daca nu accepta principiul complementaritatii in actiune - si tot ea constituie partenerul in schimbare, alaturi de persoana dependenta si de specialist. Familia are mecanismele ei ce-i pot oferi confort,sustinere prin feedback constructiv si se maturizeaza impreuna cu membrul ei. Importanta este semnificatia lui "impreuna" cladit sanatos, pentru o familie flexibila, permitand dezvoltarae personala si diferentierea sinelui , ca si conditii sine-qua-non pentru eficienta travaliului terapeutic. Un articol de psiholog Luminita Badita