Promisiune incalcata

“Daca vreodata o sa se intample sa nu mai mai iubesti, am sa astept sa te razgandesti. E o promisiune!”

Mi-am spus promisiunea cu buzele, am jurat-o cu ochii, am pecetluit-o cu tacerea, am confirmat-o cu o clipire de gene, am crezut in ea ca intr-o eternitate, am soptit-o cu jumatate de adevarar, jumatate de minciuna, asa cum luna ii promite soarelui in fiecare dimineata. Am tinut-o cu drag in suflet mult timp, chiar si dupa o alta eternitate, cea care a urmat plecarii tale. Astazi insa, nu mai ma pot tine de cuvant. Astazi plec si cu fiecare secunda care picura incepand de acum, sunt sigura ca o reusesc sa trec peste niste cuvinte incalcate. Te rog din tot ceea ce mi-a mai ramas din suflet si cu toata speranta care mai exista in niste lacrimi, te rog sa ma intelegi... Nu mai pot asa. Trebuie sa gasesc ceva sau pe cineva care sa-mi aline durerea. Tu trebuie sa ma lasi. Pielea si sufletul nu mai imi sunt de ajuns ca sa-mi tina ranile. Trebuie sa-mi redai din nou linistea si rabdarea ca sa caut iubirea mea promisa, trebuie sa ma lasi sa ma fac bine. Te rog, daca tu nu vrei, da voie altora. Poate mai am farama de curaj sa ma agat si de mainile altora.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.

Cum putem integra principiile spirituale într-o lume modernă și agitată? Câteva sfaturi simple, dar puternice

A contat cine a zbierat mai tare

MiniGhid astrologic: 5+5 Calități și Defecte ale zodiei TAUR

Promisiune fara promisiune, nu mai ma pot tine nicio secunda de cuvant. Nu mai am rabdare, am ramas fara aer si speranta. Nu mai am putere sa astept, nu mai imi vad valvataia mea frumoasa de viata si visuri. S-a stins in urma ta. Am timp, dar il dau cui vrea, mie nu mai imi pasa ce se intampla cu el. Cand cel care te-a facut sa crezi in promisiuni le incalca pe ale lui, mai are vreun rost ca tu sa te tii de cuvant? Nu mai cred in ce am promis...

De jumatate de an astept, ma uit in gol si nu primesc niciun semn de razgandeala. Tresar cand aud un pas cunoscut. Stiu da, ca prin viata mea, pasul tau nu o sa mai treaca niciodata. Usa mea s-a inchis definit. Ma uit prelung cand vad brate care iti seamana. Imi vine sa scot ochii care imita zambetul ochilor tai. Ma doare trupul cand isi aduce aminte de urma buzelor tale. Pana aici mi-a fost. Nu mai suport amintirile cum vin asa toate deodata, nici macar nu se respecta una pe alta. Urasc cum toate ma duc in aceeasi chircire de dor. Intr-un punct mort, de chin si agonie...

Pana acum, eu m-am tinut de cuvant. Tu ai gresit primul. Tu ai incalcat cuvantul. Tu sa fii tras la raspundere, tu sa fii cel care sufera in toata povestea asta. Tu sa-mi iei regretele si vina, tu sa le traiesti cu intensitatea si vointa mea. Tu, ca tu mi le-ai aruncat in carca si stiai cat sunt de plapanda. Eu am obosit, nu mai pot sa mai trag dupa mine oriunde ma duc. Eu nu am promis nici in joaca, nici in gluma, nici in serios. Am promis cu sufletul deschis, dar daca sufletul tu mi l-ai inchis, nu pot acum sa-mi rup promisiunea in patru si in mii sa o arunc in vant? Pot, ba da. Daca tu ai promis ca nu uiti si totusi ai facut-o, eu de ce sa mai traiesc din mila unor amintiri? Cine s-a gandit vreodata ca atunci cand promiti iubire cu anii, dai inapoi cu secundele? Cine s-a gandit ca o sa ajungi SA NU MA MAI IUBESTI? Mi-ai promis ca NICIODATA nu o sa ma parasesti. Mi-ai promis... Fara sa te gandesti la ce ramane in urma ta, m-ai facut pierduta. Nici nu mai stiu cum este sa iubesti. Ma mai intereseaza? Stiu doar cum este sa-ti fie dor si sa te doara dorul. Vreau sa-mi aduc din nou aminte ce gust are iubirea.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo