Sperante renascute pentru Lidia

O iubire de tinerete, de nebunie specifica clasei a IX-a..sau pur si simplu de dragul unui sentiment pe care il cunoastem acum pentru prima oara. Sau ar trebui sa spun pe care incep sa il cunoasca doar ei. Eu, sunt un caz mai special. Eu ii ascult, ii privesc, uneori vorbesc , desi de fiecare data ochii lor ascund aceleasi fraze. Pentru prima oara azi am fost in stare sa le citesc.

Eu am tetrapareza inca de la nastere, si nu numai ca port pecetea unei boli mult prea cumplite pentru a fi pronuntate, dar nici nu am avut norocul sau ambitia de a reusi sa merg singura, sa fiu in stare sa ma descurc fara ca parintii mei sa ma conduca la scoala sau fara a-si face griji in ceea ce ma priveste.

Nu sunt un om sociabil, Dumnezeu nu m-a inzestrat cu acea spontaneitate ce mi-ar fi putut aduce foarte multi prieteni. Sau poate sunt inca la inceput... nu stiu. Stiu insa ca pana azi si eu visam sa ma plimb in parcul de langa liceul nostru..cu colegii mei, sau eventual cu un baiat, si eu visam ca voi zambi tamp ca si colega mea de banca doar pentru ca m-am sarutat pentru prima data. Azi toate visurile mele au fost zdrobite de ei, de cei cu care traiesc zi de zi si de care incerc sa ma apropii.

Am avut curajul sa imi exprim un gand in care cred si la care tin foarte mult: acela ca si eu voi fi fericita intr-o zi. Dumnezeu nu m-a inzestrat cu spontaneitate, mi-a daruit in schimb capacitatea de a vedea dincolo de zambete inghetate pe fata sau dincolo de priviri pline de compasiune , ce din pacate mi se adresau. Ei nu cred in mine, nu cred in astfel de oameni si desi ma doare, nu cred ca trebuie sa ii condamn.

Cum poti sa condamni niste oameni ce niciodata nu au avut ca tel sa mearga dintr-o camera in alta fara ajutorul cuiva si fara a cadea? Cum poti sa condamni niste tineri ce nu s-au straduit sa zambeasca atunci cand sufletul le plangea? Eu am reusit toate astea si ceva in plus, iar eu nu ma voi lasa invinsa de greselile unor copii educati gresit.

Credeti ca voi imi sunteti superiori? De ce? Cu ce drept imi furati voi mie visurile? Stiu ca a fost o perioada cand ar fi trebuit sa lupt mai mult, dar asa a fost sa fie, si asta nu trebuie sa ma dezarmeze.

Voi nu credeti si nu stiti ca fiecare om e frumos in felul lui, fizic si interior, ca orice om are jumatatea lui pe care intr-o zi si-o va gasi cu siguranta. Cei in pericol de a nu fi fericiti sunteti voi. Pentru ca voi lasati o lume falsa si superficiala sa va acapareze sufletul. Eu nu pot face asta, si intr-un fel e mai bine asa.