Povestea mea de dragoste, ura... si nimic

La inceput a fost Dragostea

Nu stiu cum sa incep sa spun cum s-a sfarsit. E mult mai usor sa scrii povestea altora decat propria poveste, mai ales cand aceasta nu este una extraordinara, nu este frumoasa si nu este nici de iubire. Sau nu mai este... E mult mai usor sa citesti povestea altora de viata decat sa o scrii pe a ta. O sa incerc totusi prin cateva cuvinte. Crezi. Vezi. Ceri. Ti se da. Speri. Exista zi. Uiti de noapte. Ti se da un viitor. Ai tinerete. Nu imiti. Razi. Zambesti. Nu esti tu. Esti celalalt. Traiesti cum nu ai mai trait... La naiba, chiar ai cea mai frumoasa poveste de iubire a tuturor timpurilor...

Un semn de posesie se intrevede in jurul ei. Povestea este a ta, timpurile sunt ale tale! Ai povestea in fiecare zi, o vrei neschimbata si in fiecare an si peste zeci de ani. Se hraneste cu incredere si viata, isi potoleste setea cu sange si lacrimi, umbla in incredere, doarme in necunostinta de cauza, se trezeste in nadejde, se regenereaza in cel de langa tine... Dragostea exista in amandoi! Sa lasam timpul sa decida pentru noi! 

Apoi... a urmat ura

Iubire? Ura? Un pas...? Mai degraba o eternitate. Poate o secunda sau sigur cateva... Atat cat are timp sa iti intoarca spatele si sa arunce cuvintele, atat cat ai curiozitatea sa le prinzi si sa le auzi. “Intelegi tu”... Sau nu e nevoie sa intelegi. El, nu timpul, a decis si pentru tine. Si te faci ca le accepti. Nimic nu te doare, totul e amortit. Nici nu iti pasa. Nici un colt de inima nu s-a micsorat in inima ta mare. Cine are nevoie de El? Cine are nevoie de zi, de noapte, de viata, de aer, de suflet? Si taci...

Si nici nu plangi. Te faci ca ai demnitate si te pleci cu gratie in fata invingatorului fara sa te simti invinsa. Si nici macar nu cazi, nici macar nu-ti chemi viata inapoi. El nu te vede cand te prabusesti caci te sprijini de aer. Lumea nu e rece, crunta, goala, fara sens... Cum sa nu te minti singura ca spui adevarul? Dar inima simte opusul, sufletul isi simte sfarsitul. Si in spatele lui, cu migala si talent, tesi panze de ura. Si urasti ceea ce ai iubit. Si urasti si ceea ce el a iubit. Incet, cu grija, asa cum nu stiai ca poti, asa cum ai aflat ca esti in stare. Si tot raul spre bine... ai devenit puternica, hotarata, ai aflat ce inseamna ura. Slava Domnului ca cineva, din mila sau iubire, ti-a luminat naivitatea.