Iubire fara prejudecati

Iubirea nu are limite, daca vrem noi sa nu aiba, daca le cautam pe putem gasi si astfel putem distruge orice sentiment frumos din noi. Povestea mea de dragoste as putea spune ca este una mai speciala pentru ca nu este intalnita destul de des. Dupa o relatie esuata de doi ani, m-am hotarat sa fac o pauza si sa nu ma mai atasez de nimeni pana nu reusesc sa-mi revin complet. Viata nu mi-a facut pe plac si mi-a adus in cale o persoana de care urma sa ma indragostesc… Intr-o zi cand am iesit cu o prietena destinul mi-a adus in cale pe cineva special. Acest cuvant "special" a avut mai multe intelesuri pentru mine, nu in sensul ca a existat acea scanteie a dragostei la prima vedere sau ca era o persoana extrem de atractiva… el nu putea sa mearga. La varsta de 9 ani a fost lovit de o masina si din acel moment nu a mai stiut ce inseamna sa te poti deplasa fara ajutor. Multi dintre noi privim cu alti ochi acest gen de persoane, pe cele cu probleme, insa pentru mine a fost ca oricine altcineva. Parca nici nu exista acesl scaun cu rotile care este deja o parte a vietii lui, o parte din corpul sau fara de care nu se putea descurca. Dupa o perioada cand ne-am mai vazut, mergeam eu la el acasa sau mai vorbeam ore la telefon, am simtit ca m-am indragostit desi nu m-as fi imaginat niciodata in aceasta ipostaza. Prietenii mei sau cel putin pe cei care ii consideram prieteni nu au avut o reactie tocmai pozitiva la aflarea vestii ca eu am o astfel de relatie, mi se spunea des: "adica tu care esti o fata, frumoasa, desteapta, fara niciun fel de probleme te-ai incurcat cu un handicapat?". M-au durut foarte mult aceste cuvinte, mai ales ca veneau din partea unor "prieteni". Totul este impotriva noastra0,toti gasesc motive, ce le pasa lor ce simtitm noi cand nu au nici cea mai vaga idee ce e intre noi? Am continuat relatia fara sa tin cont de parerile celorlalti si nu a contat nici macar o data ca nu iesem in cluburi sau sa facem chestii pe care orice cuplu obisnuit le-ar fi facut. Cred ca atunci cand tii cu adevarat la cineva, nu conteaza locul, ci doar sa fii cu cea persoana si sa savurezi fiecare clipa la intensitate maxima. Desi nu mai sunt tanara, aceasta relatie m-a ajutat sa ma maturizez mai mult ca orice. Imi pare rau ca parintii mei nu stiu inca si ar fi destul de greu sa inteleaga, din pacate ei au altfel de mentalitati privid o situatie de acest gen. Nu m-ar intelege si nici nu stiu cum i-as putea face sa inteleaga… M-as putea pune in pielea lor si chiar nu stiu cum as reactiona daca propriul meu copil mi-ar spune intr-o zi ca iubeste o persoana altfel decat ceilalti. In mod sigur as privi cu alti ochi ceea ce s-ar intampla, insa ca orice parinte care isi doreste tot binele din lume pentru propriul copil, as avea retineri. Regret ca trebuie sa mint, insa pe de alta parte nu regret. Sunt foarte confuza, minciuna a devenit o obisnuinta…singurii fata de care ma simt prost sunt parintii mei. Acest barbat m-a ajutat pretuiesc viata la adevarata ei valoare, sa inteleg ca fericirea nu inseamna doar un salariu bun, o vila si o masina. Fericirea este o parte din noi si trebuie doar sa stim sa o apreciem in tot ce facem. Imi amintesc o intamplare care m-a marcat… Venisem suparata de la munca, nici nu mai stiu care fusese problema , stiu doar ca eram extrem de nervoasa. M-a luat in brate si mi-a spus: "Lori, nu merita sa plangi. Gandeste-te ca sunt multe alte lucruri in viata mult mai importante, trebuie sa inveti sa le apreciezi inainte de a le pierde. Pune-te in locul meu si imagineaza-ti cum ma simt cand vreau sa iau o carte din biblioteca si nu pot sa ajung la ea, imi este imposibil. De multe ori m-am intrebat de ce mai traiesc, de ce ma incapatanez sa traiesc, de ce nu ma dau niciodata batut? Sunt multe intrebari in viata mea, din pacate fara raspuns... " Dintr-o data lacrimile mi-au disparut, nu pot explica de ce dar aceste cuvinte m-au schimbat si m-au invatat mai mult decat ar fi putut sa o faca o mie de carti. Imensii sai ochi verzi se umplusera de lacrimi, lacrimi pe care le-a tinut doar pentru el muscandu-si indurerat buza de jos. Eram constienta de ceea ce simte dar faptul ca am auzit-o direct de la o persoana imobilizata, la care pe deasupra si tin, mi-a atins mai mult sufletul decat orice cuvant spus de altcineva. Nu reusesc sa inteleg de ce oamenii cu dizabilitati sunt priviti precum unii care au probleme psihice sau cum imi spunea el: "precum niste carpe care ii incurca pe ceilalti". Viitorul este incert si nu stiu daca relatia va dura la nesfarsit, stiu sigur ca acum sunt fericita si pot face pe cineva la randul meu fericit. Oare timpul ma va apropia de el sau prejudecatile isi vor face aparitia? Voi fi destul de puternica pentru o viata alaturi de el, in cazul in care va fi nevoie? Fiecare are propria idee despre fericire, pentru tine poate este reprezentata de zambetul sotului, al copilului sau de o situatie materiala deosebita. Poate suna bizar, dar eu sunt fericita ca pot sa merg, ca nu am probleme de sanatate grave, dar si trista cand sunt in unele locuri si ma intreb: "oare cum o persoana cu probleme ar putea trece pe aici?" Adevarul este ca acest gen de fericire l-am descoperit doar dupa ce l-am intalnit pe el si am reusit sa-i fiu aproape fara niciun fel de prejudecati. Trebuie sa traim si sa depasim toate obstacolele, sa infruntam viata oricat de grea ar fi.Fiecare clipa de fericire pare o copie nereusita a celei dinainte sau este unicata? Kant are o parere si anume ca fiecare om trebuie sa aiba un ideal al propriei fericiri catre care sa aspire prin tot ceea ce face. In momentul in care si-ar indeplini acest ideal, omul ar avea tendinta de a-i ferici si pe ceilalti, de a-si imparti fericirea cu ceilalti. E important sa apreciem fericirea si sa o cautam o viata, fara ea care ar mai fi rostul nostru? V-am spus despre relatia mea pentru a putea intelege ca unele probleme sunt chiar minore intr-o relatie si ca uneori exageram mai mult decat ar fi cazul. Sa invatam sa intelegem si sa nu judecam inainte de a cunoaste cu adevarat pe cineva! Pentru fiecare dintre noi termenul de "fericire" reprezinta ceva anume, unic si diferit. Nu ne ramane decat sa fim fericiti si sa incercam si pe ceilalti sa-i invatam ce inseamna fericirea , poate astfel cu totii vom invata sa apreciem mai mult ceea ce avem… si de ce nu… sa zambim ca azi soarele a rasarit. Pentru tine ce inseamna cuvantul fericire? Un articol de Lori