Ce tip de personalitate are bebelusul tau?

Cand se apropie de un an bebelusul este destul de mare incat sa se comporte conform temperamentului sau, iar parintii au petrecut suficient timp cu micutul pentru a obtine toate detaliile personalitatii sale.

De ce este important sa stiti personalitatea copilului inca de mic? Pentru ca puteti evalua riscurile comportamentale (timiditate, dependenta, isterie etc) si puteti participa la corectarea acestuia inca de la o varsta frageda. Probabil ca bebelusul dumneavoastra nu va avea un comportament ce se va suprapune perfect tipologiilor de mai jos, insa acestea sunt sugestive si va ghideaza pe dumneavoastra asupra personalitatii individuale a bebelusului.

Dependentul

Bebelusului nu ii place sa se dezlipesca de dumneavoastra, va doreste mereu alaturi, plange daca plecati din camera lui, ii place sa doarma in acelasi pat cu voi sau macar sa fiti langa el pana adoarme. Devine foarte suparat daca nu il tineti in brate, iar cand vine vorba de oameni straini devine foarte precaut sau chiar reticent. Ce trebuie sa intelegeti din acest comportament? Foarte probabil micutul va fi tipul dependentului, mai tarziu manifestand timiditate sau ezitare in luarea deciziilor de unul singur si in initierea activitatilor ori poate va fi “de fustita mamei” pana la maturitate.

Corectarea acestui comportament se va face prin indepartarea treptata a micutului si cunoasterea altor persoane cu care sa interactioneze. Spre exemplu, lasati-l sa se joace si singur la inceput, chiar daca va plange, in curand va intelege ca anumite lucuri trebuie sa le faca si singur si ca omul are nevoie uneori de singuratate, de crearea unui spatiu personal. Apoi lasati-l si pe la bunici o vreme, astfel va interactiona si cu altcineva in afara de voi. Este indicat sa luati aceasta atitudine inainte ca cel mic sa ajunga la gradinita, unde ar putea avea probleme.

Multumitul

Acest bebelus este multumit si fericit in orice situatie, mananca daca ii oferi, doarme daca il pui in patut, se joaca cu tine daca ii dai jucarii, nu plange si nu se sperie la vederea oamenilor straini etc. La o prima vedere ati spune ca este copilul ideal. Nu contest, insa cu timpul este posibil ca acesta sa se manifeste la fel de linistit si la maturitate, sa nu isi asume responsabilitatile, sa evite excesiv riscurile, sa nu exploreze sau sa incerce lucruri noi etc. Este bine sa il invatati sa ia singur initiativa in activitatile pe care le face, si cand poate vorbi sa il intrebati ce doreste sa faca, nu ce doriti dumneavoastra si eventual, daca este o activitate benefica, sa ia intitiativa si sa o puna in practica.