Eu in mijlocul lumii

De ce trebuie sa recunoastem atat de greu ca suntem la fel, ca lumea este facuta dupa acelasi calapod ( uneori mai bine sau mai prost croit ). De ce ne lovim de vesnicile intrebari pentru care altii inaintea noastra s-au zbatut , s-au revoltat, s-au istovit ?

"Viata, draga mea, este o rutina !", mi s-a spus de catre un medic la care ceream ajutor cu lacrimi in ochi crezand la un moment dat al vietii mele ca totul in jurul meu se prabuseste. Nu este foarte greu de ghicit ce fel de medic era. Acum cand ma uit peste umar imi dau seama ca totul in viata mea este normal, ca lucrurile, faptele, gandurile, angoasele mele sunt ca ale tuturor … unii le recunosc, altii privesc intr-o parte. M-am urnit greu sa pornesc in viata din teama de a nu gresi, de a nu dezamagi pe altii... nu pe mine, ciudat… am lasat frustrarile apoi sa-mi muste din suflet. M-am suparat pe mine, si tot eu m-am impacat cu mine, mi-am zambit in oglinda, mi-am sters rimelul scurs pe obraji, mi-am sters nasul cu maneca asa cum fac copii si am continuat un drum… drumul meu.

Nu-mi amintesc prea bine copilaria - am pastrat doar in suflet inocenta copilului, nu-mi amintesc adolescenta - am pastrat in suflet doar placerea dorintei de a deveni un om drept… Daca le mai am in suflet ? Da... inca mai sunt si vor ramane acolo atata timp cat imi vor curge lacrimi pentru lucrurile din trecut, pentru care am suferit, sacrificat, plans, ras... trait.Am iubit din tot sufletul, am avut iubiri neimpartasite pentru care am plecat de acasa, iubiri pentru care m-am intors acasa, am avut puterea sa plec de langa oameni pentru care viata era doar banala renuntand la a lupta cu ea.

Anii mi-au schimbat sufletul si prioritatile. Stiu ce vreau ACUM, iar daca vor fi momente cand ma voi indoi de mine ( si sigur vor mai fi ) ma voi gandi doar ca in mine exista momentul cand am hotarat ca stiu ce vreau… si imi este suficient sa merg inainte.

Incercari, piedici, frane le gasesti la toate colturile vieti... trebuie doar sa ai taria sa zambesti si cu umerii drepti ( asa cum am invatat toti la orele de educatie fizica ) sa pasesti pe linia alba de pe mijlocul drumului.

"Din viata trebuie sa iei ceea ce este mai bun"- nu este adevarat. Din viata trebuie sa iei totul, asa cum vin toate... in mijlocul vietii invatam sa traim. E ca o hora... te prinzi si joci, doar atat ! Trebuie sa ai la tine insa speranta si credinta ca viata este asa cum vrei tu sa ti-o faci ! Ce simplu este!

Daca regret ceva acum ?…NU….De ce ? Pentru ca nu as mai fi EU!

Victoria B.