Casatoria cu fostul sot... niciodata iar

In viata, am luat multe decizii cu impact de catastrofa. In cazul unora dintre ele, nici nu am clipit din ochi atunci cand le-am luat. Au fost deciziile de puf, au fost deciziile corecte. In privinta altora - m-am inselat amarnic. Au fost deciziile cu iz de cianura si durere de moarte. Am gresit mult si m-am straduit si mai mult sa indrept acolo unde am calcat stramb. 

Am reparat pe cat posibil ceea ce a putut fi remediat, insa singurul domeniu in care am calcat cu piciorul gol pe cioburi de sticla a fost cel al iubirii. In acest spatiu ingust si provibitiv am comis abateri grave, iremediabile. Detin insa consolarea ca vina nu poate fi aruncata in totalitate in spatele garbovit al unuia dintre parteneri. De o casatorie ce se soldeaza cu esec sunt responsabile ambele persoane implicate.  

Perceptia despre iubire si omul iubit nu poate si nu i se da voie sa fie obiectiva. M-am casatorit cu un barbat deoarece in acel timp al tineretii si al visurilor credeam ca il iubesc. Cred acest lucru si il simt chiar si acum. Atunci mi se parea ca am totul. Acum nu mai am totul, insa am un nou inceput. Te poti casatori de doua ori cu acelasi barbat?

Noi ne-am casatorit, am divortat si ne-am casatorit din nou. Prima casatorie cu el a durat putin mai mult decat divortul. A fost insa la fel de nehotarata, brusca, marcanta si sceptica ca si semnarea foii de divort. Niciodata iar... niciodata iar... nu voi face aceeasi greseala de doua ori decat daca ma aleg cu ceva din asta”, mi-am invatat atunci ratiunea sa reproduca cuvintele lui Mae West. Am facut greseala prima oara. Nu m-am ales cu nimic din ea. Am facut-o si a doua oara. Poarta de data aceasta un nume diferit: decizia corecta fata de sintamintele proprii.

In pauza dintre ani am cautat in toti barbatii pe care i-am cunoscut imaginea unuia singur. Trebuia neaparat ca gesturile acestora sa-mi aline instrainarea de el, comportamentul lor trebuia sa-mi alimenteze dorinta neconsolata de iubire pe care mi-a lasat-o el, iar cuvintele lor trebuiau sa acopere demascarile absurde pe care iarasi el le-a produs in sufletul meu.

Imi doream ca orice alura de perfectiune pe care o gaseam intr-un alt barbat sa se asemene imperfectiunii lui, cea pe care obisnuiam sa o tagadui violent si in gura mare... Daca a spera in vise naruite reprezinta o noua forma hibrida de masochism inseamna ca sunt un soi nereusit de masochist?