Sa ma impiedic, sa nu ma impiedic? Da’ cand sa ma impiedic?

Pe mine ma amuza foarte tare nebunia asta cu vanatorul si vanatul, cu hai sa il pacalim ca nu ne pasa de el, desi in realitate murim de dorul lui. Iar ei percuteaza foarte prompt la chestia asta cu psihologia inversa. Cand eram mica si nu voiam sa mananc, mama imi spunea "daca te prind ca mananci, ma supar pe tine" iar eu raspundeam "ba mananc". Asa si cu barbatii. Tu ii spui ca nu iti pasa de el, el vine spre tine cu si mai mult aplomb. Tu ii spui vai, dar nu vreau sa faci chestia aia, el raspunde "ba vrei, o fac de zece ori". Poate sunt eu aberanta si am intalnit numai barbati care fac pe dos decat ceea ce mi-as dori, asa ca am ajuns la 31 de ani sa zic pe dos ca sa obtin ce vreau. Nu pot sa ii inteleg. Se dau smecheri ca ei sunt tari si sunt barbati. In realitate sunt mai fricosi decat noi, iar noi ne putem juca cu ei cum vrem daca le spunem pe dos. Doar ca trebuie sa fim noi mai intelepte. Dar ma enerveaza la culme partea aia de inceput de relatie cand trebuie sa facem fite, sa ne gandim ca nu trebuie sa fim available tot timpul pentru el si ne facem atatea scenarii cum sa il cucerim. Ma simt de parca toata relatia ar fi bazata pe o minciuna. Pentru ca lor, vai, le place sa agate, sa fac eu pe stupida si sa zic pas cand de fapt mi-ar placea sa zic hai? Partea proasta e ca si ei tot asta vor, sa vaneze, sa atraga atentia, sa fie in competitie… Nu pot sa inteleg de ce nu vor sinceritate. Daca imi place de un tip ii spun da si aia e. Ce atata complicareala, nu pot sa inteleg! Ca in bancul ala vechi cu gaina care se impiedica. Asa si noi. Hai sa il alergam un pic, dar tre sa ne si impiedicam. Am vrut candva sa verific ce ce intampla daca zic da de la bun inceput. Concluzia? Nimic. A fost o aventura. Dar cunosc persoane care au zis da la inceput si au acum un mariaj fericit, copii si toate cele. Concluzia ar fi ca eu nu stiu cum e mai bine? Sa te impiedici de la inceput sau mai tarziu asa? Si cum afli cand sa te impiedici? O zi de retrait, Laura Pascu