Vampirii sudului

Pe scurt despre carte:
Taguri: vampiri, teriantropi, zane, supranatural, magie, sex, violenta, imoralitate, suspans
Public tinta: persoane majore care nu au nimic impotriva scenelor de sex si violenta.
Dificultate: Volumele sunt facile, usor de urmarit si de citit. Nu necesita implicarea prea multor neuroni, dialogurile sunt spumoase si dese. Necesita pauze dese in care gandurile se indreapta unanim catre intrebarea: “Cum naiba de s-a gandit la asta?”

Rezumat:
Vampirii ies la lumina (doar la figurat) dupa ce japonezii inventeaza sangele artificial. Acum nevoile nutritive al bautorilor de sange pot fi satisfacute pe cale artificiala, asa ca nu mai trebuie sa se ascunda. Pot convietui alaturi de oameni, pe care nu ii mai considera hrana. Cu toate acestea, unii vampiri nu pot trai doar cu regimul vegetarian. In plus, vampirii sunt noua minoritate discriminata si trebuie sa lupte pentru rolul lor de cetateni.

Personajul principal este Sookie Stackhouse o barmanita telepata, care se indragosteste lulea de vampirul Bill Compton. Tinerelul are o suta si ceva de ani si ultima data cand fusese vazut pe lumina abia ce se terminase razboiul de Secesiune. Seful lui Bill este Eric Northman, un viking ce numara peste 1000 de ani, majoritatea traiti ca “neviu”. Principala sursa de venit a lui Eric este barul Fangtasia, unde fiinte umane au ocazia de a sta la o bere/ un pahar de sange sintetic cu un neviu. Eric este seriful districtul 5 de care apartine si Bon Temps, oraselul fictiv din Louisiana unde traieste Sookie. Avand in vedere calitatile sale de telepata, Sookie este solicitata atat de oameni, cat si de nevii si alti supra pentru a indeplini diverse misiuni periculoase.

Rand pe rand si volum dupa volum se succed diferite tipuri de personaje care de care mai ciudate: varcolaci, varcolaci muscati, teriantropi, zane, vrajitoare, vrajitoare-varcolaci, menade si bineinteles vampiri. Prin intermediul aventurilor lui Sookie, aflam pas cu pas despre universul magic si adeseori terifiant al fiintelor supranaturale.

Cum am devorat Vampirii Sudului
De la “Ultimul Mohican” incoace – citit pe la 13 ani, intr-o zi in care nu mergea cablul TV si ploua teribil de tare – nu am mai reusit performanta de a citi o carte (a nu se citi carticica) intr-o singura zi. Si in cazul seriei Sookie Stackhouse/ Vampirii Sudului, am devorat cinci dintre volume in cinci zile consecutive. 

Am inceput usor neincrezatoare seria Vampirii Sudului. Initial am rasfoit volumul doi in speranta ca imi va da un raspuns privind sfarsitul sezonului doi al serialului TrueBlood. Ghinion! Niciun indiciu, personaje usor diferite, actiune diferita.

Asa ca am deschis volumul trei. L-am lasat jos dupa 10 minute, pentru ca eram dezamagita. Mi se parea ca acest volum ar fi putut fi foarte bine citit de un copil de clasa a IIIa daca se renunta la scenele mai putin ortodoxe. Ma influentase prea mult serialul si imi crease asteptari diferite. Realizand ca nu citesc un scenariu, dupa doua zile am redeschis cartea si nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o.