Publicat pe 31 Martie 2009
Opusa distinctiei, vulgaritatea implica permanent atingerea si transgresarea limitei: dintre intim si public, corporal si spiritual, privilegiat si declasat. Rezultatul ei? Haosul gusturilor, al claselor, al valorilor, mai precis rasturnarea lor intr-un fair is foul and foul is fair, un bric-à-brac in care totul, si mai ales individul, se confunda, se niveleaza, se izoleaza… Semn al vitalitatii unei societati, de naturalete opusa pedanteriei perfide, vulgaritatea repugna si fascineaza, legitimand respingerea oricarui canon. .jpg)
„Vulgaritatea e o nevoie naturala. Sa spunem raspicat: vulgaritatea e utila pasiunilor democratice! Ea permite tuturor sa se afirme, sa se manifeste, sa faca proasta impresie, iar adesea chiar sa calce in strachini. Putem agita vulgaritatea ca sa o combatem mai bine, asa cum odinioara se agita drapelul rosu in China lui Mao pentru a combate drapelul rosu. Vulgaritatea e, in acelasi timp, si carpa si drapel.”
Autor: Helene Sirven&Philippe Tretiack
Traducere de: Alin Mihailescu
Colectia Bonton
Editura Nemira
Recomandari
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: La Limita Vulgaritatii. Mic Tratat De Mare Pudoare
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.
Mata Hari. Femeia fatala
Principiile alimentatiei asiatice: Cele 5 elemente chinezesti si alimentele corespunzatoare
Mesajul unei mame care si-a pierdut speranta…
