Publicat pe 8 Ianuarie 2009
Cum trebuie sa te porti ca sa-ti indispui semenii? Care sunt trasaturile definitorii ale nesimtitului carpatin? Cat e instinct si cat premeditare in comportamentul lui de zi cu zi? Iata cateva intrebari care merita un raspuns in registru ironic. Fiindca nesimtitul a devenit o prezenta ubicua si agresiva, fara de care traiul cotidian nu mai poate fi conceput. 
Ghidul nesimtitului poate fi citit ca un fals tratat de proasta crestere, in masura in care ofera cai de perfectionare celor care nu au ajuns la nivelul suprem de nesimtire. Dar rostul lui adevarat e sa intampine prin ras cateva dintre smintelile atitudinale din viata noastra la inceput de mileniu. In transportul public sau pe trotuar, la restaurant sau in intimitatea propriului apartament, la biserica sau la teatru, nesimtitul roman corodeaza nervi, provoaca stupori si te impinge spre o vorba a lui Mark Twain: "Omul e singurul animal care roseste. Sau ar trebui s-o faca."
"Nu intrati in panica. Sa stiti ca nu sunt nici maniaco-depresiv, nici mizantrop. Si e departe de mine ideea de-a va propune o colectie de rele practici. Vreau doar sa va fac sa radeti, chiar daca la un moment dat veselia va ceda inevitabil locul ingrijorarii. Ghidul nesimtitului nu are rigoare metodologica sau aparat stiintific. E vorba pur si simplu de intampinarea cordiala a unei aratari din imediatul tranzitiei." Radu Paraschivescu
Autor: Radu Paraschivescu
Recomandari
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: Ghidul nesimtitului
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.