Raspuns pentru Iuliana

Nu stiu daca o sa imi cititi ceea ce va voi scrie dar v-as ruga sa o faceti pentru ca am o mare nelamurire in legatura cu viata mea si sper ca dvs.sa ma faceti sa inteleg ce pot face mai departe. Incep prin a va spune k am 20 ani si am un iubit de 4 ani. Am trecut impreuna si prin momente frumoase dar si mai putin placute.avand in vedere faptul ca parintii mei nu sunt de acord cu relatia noastra pentru ca tatal lui este tigan si mama lui este romanca.iar eu,fata cu parinti respectabili in oras,cu o facultate ii fac de ras daca sunt impreuna cu el. De cateva luni nu ne mai intelegem mai deloc.plecarea mea la facultate l-a determinat sa nu mai aiba incredere in mine,sa ma banuiasca si sa ajungem sa ne vorbim foarte urat,au inceput injuraturile din partea lui si chiar bataile.nu pot sa spun ca nu il mai iubesc pentru ca stiu ca nu e asa.poate ca ne-am indepartat si din vina mea pentru ca sunt si eu cicalitoare si poate cateodata prea superficiala cu relatia noastra. Va mai spun si faptul ca am facut un avort in luna decembrie,anul trecut si in urma lui am devenit destul de emotiva,nu mai am incredere in mine,ma simt ca si cum ar trebui sa mor pentru pacatul comis.mi-as fi dorit acest copil,dar amandoi am considerat ca este prea devreme pentru noi,el avand doar 19 ani si eu 20,si si am hotarat impreuna sa facem acest lucru si din pricina parintilor.cand trebuia sa fac avortul aveam foarte mare nevoie de el,dar nu a putut sa fie langa mine si am fost nevoita sa ma descurc singura,fara ajutorul nimanui am trecut printr-o perioada foarte dificila. Acum nu mai stiu incotro sa o mai apuc,nu mai stiu ce sa fac sunt dezorientata pentru ca el vrea sa ne despartim pentru ca m-am schimbat,nu mai sunt cea de dinainte spune ca eu trebuie sa ii recastig dragostea dar nu mai stiu cum,dar recunosc ca si eu sunt o persoana destul de dificila. Va rog sa ma ajutati, sa imi dati un sfat. Mii de multumiri. Iuliana. RASPUNS IULIANA M.: Ma intreb cat de greu iti poate fi sa "supravietuiesti" alegerilor repetate ce par sa te si intristeze? Evenimentele prin care ai trecut te fac sa te simti fara resurse de a merge mai departe… Imi spui ca: parintii tai sunt vinovati ca si-au dorit ceva ce ei considerau potrivit pentru fiica lor; ca tu esti: cicalitoare, superficiala cateodata, dificila. Ca ai devenit emotiva dupa ce ai trecut(singura!) printr-o trauma importanta. Ca el a considera ca tu te-ai schimbat - intr-un mod care nu te mai face partenera dorita. PARI SI TU VINOVATA! PARINTII TAI SI CU TINE PRIMITI - VERDICT VINOVAT! Din ce am adunat aici din spusele tale- si pentru a le vedea pe toate adunate - pare iubitul tau vinovat de ceva? Suficient de implicat ca sa te fi ajutat cumva ca tu sa "colectionezi" toate aceste …..vini? Imi pare tare rau ca ai trecut peste dorinta, decizia si sufletul tau si sa te pui in durere (dar lasata balta la timp!) prin avortul facut! Nu stiu daca cineva pus in situatiile prezentate de tine ar fi fost mai putin "emotiv" ? Pe langa insiruirea de "probleme" care te privesc(!) ai trecut cu vederea chiar resursele tale! Ai uitat de facultate? Poate ca nu ai ajuns acolo prin propriile resurse si din acest motiv nu le apreciezi………… Acest iubit al tau simti ca te iubeste, te apreciaza, te respecta? Daca, fiind obiectiva, raspunzi la aceste intrebari cu "nu", as vrea sa te mai privesti inca o data si sa te iubesti macar tu (in afara parintilor tai!) si sa vezi ce faci , in mod real cu viata ta! Eu sunt convinsa ca parintii tai, desi foarte tristi si dezamagiti te-ar primi acasa daca decizia ta este de a face lucrul acesta. La acest iubit al tau te-ai simtit si te simti cum? Raspunde si apoi actioneaza! Curajul si taria dovedite la chestiunile din viata ta, extrem de dureroase si delicate, sa-ti fie paznic bun si sa te scoata din situatii care iti fac rau! Psiholog Luminita Badita