Publicat pe 23 Iulie 2007
Doamna, fiul dvs a crescut frumos pana la cei 26 de ani ai lui. Poate ca ar fi timpul sa mai faca si de unul singur anumite lucruri! Sunt convinsa ca-i vreti binele dar cel mai bine invatam din propria experienta.
Daca simtiti ca el nu e fericit ar fi bine sa va intrebati daca nu cumva e o impresie de a dumneavoastra, care tine de nevoia de a-l proteja. Daca punandu-va aceasta intrebare ajungeti la aceeasi concluzie intrebati-va cum ar accepta el interventia dvs. Daca, din ceea ce stiti dvs despre fiul dvs adult, ajungeti la concluzia ca el ar fi dispus sa va asculte (sa va auda si nu numai), stati de vorba cu el fara a incerca sa ii impuneti propria parere doar ii veti sta la dispozitie, priteneste si neuitand ca e barbat si nu copil.
De indrumat catre o alta persoana ….deja aici avem o alta poveste…cu alte intrebari.
Eu va rog, pentru inceput, sa parcurgeti aceasta etapa.
Apoi reveniti cu alte intrebari.
Va astept cu drag!
Psiholog Luminita Badita
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: Raspuns pentru Cornelia
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.