Raspuns pentru Lavinia

Va citesc cu mult interes raspunsurile date in revista si m-am hotarat sa va scriu si eu. Am un singur copil de fapt acum o adolescenta de 17 ani care reprezinta totul pentru mine numai ca de 4 ani avem serioase probleme. Pe scurt, la 14 ani cand s-a instalat menstruatia i s-a format un cavernom (cheg de sange) in partea stanga a creierului. A fost investigata la o serie de somitati de doctori fapt care a traumatizat-o psihic. Greau am gasit medicul potrivit ,a urmat tratamente care l-au estompat si interventia chirurgicala nu a mai avut loc din fericire. Problema este ca de sperietura,neincredere in medici a facut si o depresie care revine ciclic iar randamentul scolar a scazut . Este o fata foarte frumoasa (este parerea celor care o cunosc nu numai a mea) iar ea se vede urata,orice situatie la care trebuie sa depuna efort(teze,examene )are impresia ca nu o poate depasi. Eu sunt mereu langa ea cu multa blandete ,dar nu toata lumea este asa. Sunt la a doua casnicie iar tatal ei si el fiind recasatorit de cate ori se intalnesc ii reproseaza ca nu este buna de nimic si nu o sa ajunga nimic in viata. M-am gandit sa-i interzic sa-l mai vada dar in adancul sufletului ei ea isi doreste sa discute cu el ca de la parinte la copil. Eu nu pot discuta cu el deoarece refuza orice dialog de ani de zile cu mine. Am incercat sa fiu mai dura cu ea dar nu-i o solutie imi spune ca numai pe mine ma are si daca si eu ma port urat nu mai are chiar pe nimeni. Peste 2 luni va fi majora imi puteti da un sfat? Cu multa simpatie, lavinia Va multumesc din suflet! RASPUNS: Doamna, E tare greu pentru saracii copii! Ei nu aleg sa vina in viata noastra si cand minunea se implineste si vin se trezesc cu rude, pe care nu le aleg si paradoxul face sa le si vrea in viata lor! Fata dvs a fost traumatizata in mai multe etape si perceptia sa asupra realitatii ce o priveste pe ea (si cred si , in general, relatiile), e deformata in conformitatea cu o imagine de sine la fel de perturbata si o stima de sine scazuta. Se pot face multe dar numai fata in fata cu un psiholog. De aceea va recoman sa vedeti un psiholog si , mai ales sa incercati sa mearga ea la o consiliere individuala. Inteleg ca sunteti ingrijorata dar e necesar sa-i fie incurajata desprinderea de cuib si autonomia. Invatati-o din viata si experienta dvs ca, indiferent de obstacole, viata iti ofera surprize minunate! CURAJ! Psiholog Luminita Badita